ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2425/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată 10 ianuarie 2003, reclamantul

U.O. a solicitat anularea hotărârii nr. 5592 din 22 noiembrie 2002 emisă de

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea calității de beneficiar

al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din

motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a pronunțat sentința nr. 110 din 4 februarie 2003, prin care a

admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 5592 din 22 noiembrie 2002 și a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre în care să constate că în perioada 12 iulie

1944 – 6 martie 1945, reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile prevăzute de lege cu

începere de la 12 decembrie 2002.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul

s-a născut la 12 iulie 1944, când părinții săi erau refugiați din motive etnice

și a dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca

nelegală și netemeinică.

În primul motiv de casare, recurenta a susținut că

strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu a fost greșit reținută în

cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu

avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost strămutat.

Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a arătat că

hotărârea atacată nu cuprinde temeiul de drept în baza căruia a fost admisă

acțiunea.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru

următoarele considerente:

Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la

acela dintre părinți la care locuiește statornic.

Fiind născut după data la care părinții săi au fost

expulzați din motive etnice din localitatea de domiciliu, intimatul a fost

lipsit de dreptul său la un domiciliul legal, ca drept personal nepatrimonial

din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea

domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945 și

pentru toți membrii familiei intimatului, refugiați în altă localitate, în

sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică

sau principală.

În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca

fiind aplicabile, în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că de la

data nașterii sale, 12 iulie 1944, intimatul a avut, asemenea părinților săi,

statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică

formulată în recurs.

Cel de-al doilea motiv de recurs este, de asemenea,

nefondat, constatându-se că, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

hotărârea atacată cuprinde motivele de drept care au format

convingerea

instanței și pe care s-a întemeiat soluția de admitere a acțiunii.

Față de considerentele expuse și constatând că nu există

motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj

împotriva sentinței civile nr. 110 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2003.