ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 11 aprilie 2003, reclamantul V.V.M. a solicitat

anularea hotărârii nr. 8968 din 20 martie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000,

motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea

de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ a pronunțat

sentința civilă nr. 549 din 13 mai 2003, prin care a admis acțiunea,  a anulat

hotărârea nr. 8968 din 20 martie 2003 și a obligat pârâta să emită o nouă

hotărâre, în care să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în

condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr.189/2000 și să-i acorde

drepturile cuvenite de lege pentru perioada 9 decembrie 1941 – 6 martie 1945,

începând cu data de 1 aprilie 2003.

Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 9

decembrie 1941, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a

dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de

art. 1 lit. c) din Legea nr.189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute

prin această lege.

Împotriva

acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică.

În

primul motiv de casare, recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate

decât cea de domiciliu a fost greșit reținută în cazul intimatului care,

nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu a avut domiciliul într-o

altă localitate de unde să fi  fost strămutat.

Prin

cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a susținut că instanța de fond și-a

întemeiat greșit soluția pronunțată pe dispozițiile art.14 alin. (1) din

Decretul nr. 31/1954, care nu erau în vigoare la data nașterii intimatului și

care nu au legătură cu prezenta cauză.

Recursul

este nefondat și urmează să fie respins pentru  următoarele considerente:

Domiciliul

legal al minorului este la părinții săi ori la acela dintre părinți la care

locuiește statornic.

Fiind

născut după data la care părinții săi au fost expulzați din motive etnice din

localitatea de domiciliu, intimatul a fost lipsit de dreptul său la un

domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de

identificare a persoanei.

Strămutarea

din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă

cât a durat până la 6 martie 1945 și pentru toți membrii familiei intimatului

refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada

respectivă o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de

fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 189/2000,

pentru că de la data nașterii sale – 9 decembrie 1941, intimatul a avut,

asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este

nefondată prima critică formulată în recurs.

Cel

de-al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât drepturile

intimatului au fost recunoscute și acordate în baza Legii nr.189/2000 și a

Normelor metodologice de aplicare a  legii, aprobate prin H.G. nr. 127/2002,

iar nu în baza dispozițiilor art. 8 și art.14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954,

cum eronat a susținut recurenta.

Față de

considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art.304

1

C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii

atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile

nr. 549 din 13 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 februarie 2004.