ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2268/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Cluj, sub nr. 10965 din 25 septembrie 2002, reclamanta M.E. a

solicitat anularea hotărârii nr. 2388 din 3 septembrie 2002, prin care pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a

refuzat să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a drepturilor

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că:

- s-a născut la data de 1 august 1942,

în localitatea Câmpia Turzii, în perioada refugiului părinților săi din

localitatea de domiciliu, refugiu ce a avut loc pe fondul evenimentelor

istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a

trecut sub jurisdicția statului ungar;

- refuzul pârâtei de a-i recunoaște

calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus-menționată, este

nejustificat, în condițiile în care, ea, reclamanta, a împărtășit situația

părinților săi.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a

solicitat respingerea acțiunii, susținând că la data refugierii, reclamanta nu

a existat ca persoană fizică, astfel că efectele strămutării prevăzute de Legea

nr. 189/2000, nu pot fi extinse și cu privire la aceasta.

Prin încheierea de ședință nr.

5226/C/2002 din 7 noiembrie 2002, Tribunalul Cluj a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, reținând că în cauză sunt

aplicabile normele speciale de competență prevăzute de Legea nr. 189/2000,

potrivit cărora soluționarea contestației se face de către curtea de apel.

Considerându-se învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 37 din 14 ianuarie 2003, a admis

acțiunea reclamantei, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască acesteia, statutul

de refugiat pentru perioada 1 august 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde

acesteia drepturile ce i se cuvin, începând cu data de 1 septembrie 2002.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi

și a suferit împreună cu aceștia, consecințele strămutării din localitatea de

domiciliu, astfel că este de neconceput ca reclamanta să aibă un alt regim

juridic, decât cel al părinților săi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, pârâta a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și

aplicat greșit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuții din

motive etnice, fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate,

decât cea de domiciliu, ori, reclamanta nu era născută la data la care părinții

săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat, după

cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, de prevederile acestei legi beneficiază orice cetățean român care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, constând în strămutarea în

altă localitate, decât cea de domiciliu.

Din conținutul textului de lege

menționat rezultă că în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii,

nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care, din motive

etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând în mod implicit, și copii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceiași situație, cu cea a părinților

refugiați.

Cum în cauză s-a făcut dovada că

reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând

cu data nașterii sale, respectiv 1 august 1942, a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele refugiului care, implicit, s-au

răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele arătate,

sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul

declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 37 din 14 iunie 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2003.