ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1665/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2

august 2002, reclamanta C.A. a a solicitat anularea hotărârii nr. 957 din 9

iulie 2002 a Casei Județene de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i recunoască

reclamantei calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000 și O.G. nr. 242/2000, aprobată prin Legea nr. 367/2001 și H.G. nr.

127/2000, privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta a arătat că s-a născut în refugiu și a apreciat că are același

statut de refugiat, ca și părinții săi.

Tribunalul Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin încheierea civilă nr. 4259/C/2002 din 19

septembrie 2002, a declinat competența soluționării pricinii la Curtea de Apel

Cluj, în baza dispozițiilor Legii nr. 189/2000 și cele ale art. 158 și art. 159

pct. 2 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 545 din 28

noiembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea și în consecință, a dispus anularea hotărârii nr.

957 din 9 iulie 2002 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea

de strămutat în perioada 22 ianuarie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești cuvenite, începând cu 1 iunie 2002.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții săi s-au aflat în

refugiu și a apreciat că și reclamanta are calitatea de refugiat, astfel că

beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs în termen pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând aspectele legate de situația de fapt ale pricinii și

invocând greșita interpretare a dispozițiilor Legii nr. 189/2000 și ale H.G.

nr. 127/2002.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate și dispozițiile legale

incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 ,beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2000 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de

refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul

refugiului părinților să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999, soluția instanței de fond fiind echitabilă.

Cum reclamanta s-a născut la data de

22 ianuarie 1942, în localitatea Orlat, județul Sibiu, localitate în care se

refugiaseră părinții săi, curtea de apel a apreciat în mod corect că acesteia

îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000.

În consecință, față de cele ce

preced, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar

recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 545 din 28 noiembrie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 mai 2003.