ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2272/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 28 noiembrie 2002, reclamanta G.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 4532

din 23 octombrie 2002, prin care pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj - Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a refuzat să-i recunoască acesteia, calitatea

de beneficiară a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că:

- s-a născut la data de 28

septembrie 1943, în municipiul Brașov, în perioada refugiului părinților săi,

din localitatea de domiciliu, refugiu ce a avut loc pe fondul evenimentelor

istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a

trecut sub jurisdicția statului ungar;

- refuzul pârâtei de a-i recunoaște

calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus-menționată, este

nejustificat, în condițiile în care, ea, reclamanta, a fost obligată să

trăiască în refugiu, împărtășind situația părinților săi.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a

solicitat respingerea acțiunii, susținând că la data refugiului, reclamanta nu

a existat ca persoană fizică, astfel că efectele strămutării nu pot fi extinse

și cu privire la aceasta.

Instanța sesizată, Curtea de Apel

Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă

nr. 83 din 22 ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantei și în consecință, a

anulat actul administrativ emis de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i

recunoască reclamantei statutul de refugiat pe perioada 28 septembrie 1943 – 6

martie 1945 și să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin, începând cu 1

noiembrie 2002.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

- situația de refugiați pe care au

avut-o părinții reclamantei, este sinonimă cu cea de strămutat în altă

localitate, decât cea de domiciliu, prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, fiind vorba de o persecuție din motive etnice;

-reclamanta s-a născut în perioada

refugiului părinților săi, fapt necontestat de pârâtă și a suferit împreună cu

aceștia consecințele strămutării din localitatea de domiciliu, astfel că

acțiunea sa este întemeiată, urmând a fi a fi admisă în baza art. 1 și 11 din

Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, pârâta a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și

aplicat greșit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuții din

motive etnice, fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate,

decât cea de domiciliu, or, reclamanta nu era născută la data la care părinții

săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, această instanță constatată că recursul nu este fondat,

după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000, de prevederile acestei legi beneficiază orice cetățean român

care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940,

la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, constând în strămutarea

în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Din conținutul textului de lege

menționat rezultă că în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii,

nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care, din motive

etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români,

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice, în această categorie intrând în mod implicit, și copii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților

refugiați.

Cum în cauză s-a făcut dovada că

reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând

cu data nașterii sale, respectiv 28 septembrie 1943, a împărtășit situația

părinților săi refugiați, suportând consecințele refugiului, care implicit s-au

răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele arătate,

sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul

declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 83 din 22 ianuarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2003.