ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2272/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 28 noiembrie 2002, reclamanta G.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 4532 din 23 octombrie 2002, prin care pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a refuzat să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că: - s-a născut la data de 28 septembrie 1943, în municipiul Brașov, în perioada refugiului părinților săi, din localitatea de domiciliu, refugiu ce a avut loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicția statului ungar; - refuzul pârâtei de a-i recunoaște calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus-menționată, este nejustificat, în condițiile în care, ea, reclamanta, a fost obligată să trăiască în refugiu, împărtășind situația părinților săi. Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că la data refugiului, reclamanta nu a existat ca persoană fizică, astfel că efectele strămutării nu pot fi extinse și cu privire la aceasta.

Instanța sesizată, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 83 din 22 ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantei și în consecință, a anulat actul administrativ emis de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantei statutul de refugiat pe perioada 28 septembrie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin, începând cu 1 noiembrie 2002. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - situația de refugiați pe care au avut-o părinții reclamantei, este sinonimă cu cea de strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind vorba de o persecuție din motive etnice; -reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, fapt necontestat de pârâtă și a suferit împreună cu aceștia consecințele strămutării din localitatea de domiciliu, astfel că acțiunea sa este întemeiată, urmând a fi a fi admisă în baza art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj. Prin motivele de recurs formulate în scris, pârâta a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate, decât cea de domiciliu, or, reclamanta nu era născută la data la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale incidente pricinii, această instanță constatată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, de prevederile acestei legi beneficiază orice cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, constând în strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu. Din conținutul textului de lege menționat rezultă că în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit, și copii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați.

Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv 28 septembrie 1943, a împărtășit situația părinților săi refugiați, suportând consecințele refugiului, care implicit s-au răsfrânt și asupra sa. Pentru considerentele arătate, sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 83 din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.