ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2059/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 decembrie 2002, reclamantul Z.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 2524

din 25 octombrie 2002 prin care pârâta – Casa Județeană de Pensii Bihor-Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a refuzat să-i recunoască acestuia

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că:

-s-a născut la data de 21 iulie 1943

în municipiul Arad, în perioada refugiului părinților săi din localitatea de

domiciliu – Gepiu, județul Bihor, refugiu ce a avut loc pe fondul evenimentelor

istorice care s-au produs în septembrie 1940 când zona Ardealului de Nord a

trecut sub jurisdicția statului ungar;

-refuzul pârâtei de a-i recunoaște

calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea sus-menționată este

nejustificat în condițiile în care, el reclamantul, a fost obligat să trăiască

în refugiu, împărtășind situația părinților săi.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă a

solicitat respingerea acțiunii, susținând că la data refugiului, reclamantul nu

a existat ca persoană fizică, astfel că efectele strămutării nu pot fi extinse

și cu privire la acesta.

Prin sentința civilă nr. 11 /CA/2003

din 7 ianuarie 2003, instanța sesizată, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea

reclamantului și, în consecință, a anulat actul administrativ emis de pârâtă,

obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al

drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

-situația de refugiați pe care au

avut-o părinții reclamantului este sinonimă cu cea de strămutat în altă localitate

decât cea de domiciliu, prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

fiind vorba de o persecuție din motive etnice;

-reclamantul s-a născut în perioada

refugiului părinților săi, fapt necontestat de pârâtă și a suferit împreună cu

aceștia consecințele strămutării din localitatea de domiciliu, astfel că

acțiunea sa este întemeiată, urmând a fi admisă în baza art. 1 și art. 11 din

Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta- Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o ca

netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs , pârâta a

susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit

prevederile Legii nr. 189/2000 cu modificările și completările ulterioare,

acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuții din motive etnice,

fiind strămutate sau nevoite să se refugieze în altă localitate decât cea de

domiciliu, ori, reclamantul nu era născut la data la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, această instanță constată că recursul este nefondat, după

cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1, lit. c) din Legea

nr. 189/2000, din prevederile acestei legi beneficiază orice cetățean român

care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la

6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, constând în strămutarea în

altă localitate decât cea de domiciliu.

Din conținutul textului de lege

menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii,

nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care, din motive

etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, „legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români

care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive

etnice” în această categorie intrând în mod implicit și copiii născuți în

perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați.

Cum în cauză s-a făcut dovada că

reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, acesta, începând

cu data nașterii sale, respectiv, 21 iulie 1943, a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând consecințele refugiului care implicit s-au răsfrânt și

asupra sa.

Pentru considerentele arătate,

sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul

declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile

nr. 11/CA/2003 din 7 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 mai 2003.