ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 160/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 23 aprilie 2002, reclamantul D.M.V.C. a solicitat, pe cale de contencios

administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

anularea hotărârii nr. 606 din 2 aprilie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască drepturile conferite de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea

nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că, în mod eronat, prin actul administrativ atacat i-a fost refuzată

acordarea drepturilor prevăzute de actele normative mai sus indicate.

A susținut reclamantul că este

îndreptățit să beneficieze de drepturile reparatorii legale, deoarece, la data

de 2 noiembrie 1940, părinții săi au fost strămutați din localitatea de

domiciliu, fiind refugiați pe toată perioada de ocupație a Ardealului de Nord,

iar el s-a născut în acest interval de timp, ceea ce îi conferă statutul de

strămutat.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 259/CA/2002-P, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr.

105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările și completările

ulterioare.

Motivându-și soluția, instanța a

reținut că de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000 și ale Normelor de aplicare a ordonanței aprobate prin H.G.

nr. 127/2000 beneficiază și copiii născuți în localitatea în care părinții au

fost strămutați, având același statut ca și cu părinții lor și suferind

aceleași persecuții din motive etnice pe toată perioada strămutării care este

sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii lor și data

retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul strămutării.

Împotriva sentinței a declarat

recurs în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate.

Ulterior promovării recursului,

recurenta-pârâtă a emis hotărârea nr. 606 din 4 decembrie 2002, prin care,

urmare a reexaminării din oficiu a cererii intimatului-reclamant s-a constatat

că este beneficiar al Legii nr. 189/2000, s-a anulat hotărârea nr. 606 din 2

aprilie 2002 contestată și s-a dispus acordarea drepturilor cuvenite începând

cu data de 1 aprilie 2001.

Însuși intimatul-pârât a depus la

dosar copia hotărârii indicate solicitând, prin întâmpinarea formulată,

respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect.

Constatând că prin hotărârea nou

emisă însăși recurenta-pârâtă a recunoscut și acordat intimatului reclamant

drepturile solicitate și că sentința recurată este legală și temeinică,

reținând corect situația de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale

aplicabile, Curtea urmează ca, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1)

teza a-II-a C. proc. civ., să respingă recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 259/CA/2002-P

din 13 mai 2002 a Curții de Apel Oradea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2003.