ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1672/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 24 iulie 2003, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 6039 din 24 iunie 2003,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că s-a născut în timpul refugiului părinților și că mama

sa beneficiază de drepturile conferite de ordonanță.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 376/CA/2003 - P

din 29 septembrie 2003, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 27

octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a

obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Instanța a reținut că și

copii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același

statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive etnice pe

toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și, cum reclamantul

s-a născut în perioada de refugiu al părinților săi, beneficiază de prevederile

Legii nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând

că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a aplicat greșit legea.

Astfel, a susținut că

reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și, ca urmare, nu

avea domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, decât cea de

domiciliu, din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevede art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000.

A mai susținut că legislația

română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu în favoarea

fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi

născut viu, pentru a i se deschide dreptul de moștenire.

Recursul este fondat, în

sensul și pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 129

alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În cauză, din copia

certificatului de naștere al reclamantului rezultă că acesta s-a născut la 22

februarie 1945, în localitatea Abrud, raionul Câmpeni, părinții fiind G.C. și G.E.

Din hotărârea nr. 4980 din 22

aprilie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor, rezultă că mama

reclamantului, M.E., a fost strămutată în altă localitate, decât cea de

domiciliu, din motive etnice, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Instanța de fond, deși a

admis acțiunea, pe baza probelor sus-menționate, nu a stabilit perioada pentru

care urmează a se acorda reclamantului, drepturile compensatorii prevăzute de

Legea nr. 189/2000.

În consecință, pentru

stabilirea acestui aspect al situației de fapt, recursul urmează a fi admis, se

va casa hotărârea aflată și se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 376/CA/2003 - P

din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2005.