ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.02.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 535/2006

HOTĂRÂRE
15.02.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 535/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la 24 iulie 2003, la Curtea de Apel Oradea,

reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 6039 din 24 iunie 2003, emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 376/CA/2003 - P

din 29 septembrie 2003, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 27

octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a

obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare.

Instanța a reținut că și copiii

născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut

cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive etnice, pe toată

perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și cum reclamantul s-a

născut în perioada de refugiu a părinților săi, beneficiază de prevederile

Legii nr. 189/2000.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1672 din 15

martie 2005, a admis recursul declarat împotriva hotărârii sus-menționate de

pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, a casat sentința atacată și a trimis

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că instanța de fond nu a

stabilit perioada pentru care urmează a se acorda reclamantului, drepturile

compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Rejudecând în fond, după casare,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 225/CA/2005 din 12 septembrie 2005, a admis acțiunea

formulată de reclamantul G.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor,

a anulat hotărârea nr. 6039 din 24 iunie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o

pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările

ulterioare, pentru perioada 22 februarie 1945 - 6 martie 1945.

Și această hotărâre a fost atacată cu

recurs de către Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o în temeiul art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că se impunea respingerea

acțiunii, întrucât reclamantul nefiind născut la data schimbării domiciliului

părinților săi, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza, în raport cu

motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304

1

civ., se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat faptul că

reclamantul s-a născut la data de 22 februarie 1945, în localitatea Abrud,

raion Câmpeni - Oradea, unde părinții se refugiaseră din localitatea de

domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la

Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Potrivit art. 5 din Legea nr.

189/2000, drepturile prevăzute de lege se acordă cu începere de la data de 1 a

lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.

În consecință, soluția adoptată de

instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să

fie respins.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 225/CA/2005 din 12 septembrie

2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 februarie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-15
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1672/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 24 iulie 2003, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii
ÎCCJ 2004-04-27
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul S.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anulare
ÎCCJ 2004-12-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8706/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, la 2 decembrie 2003, reclamanta P.V. a chemat în ju
ÎCCJ 2003-02-11
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 535/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 mai 2002, reclamanta Ș.L. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor - Comisia Județeană de Pensii Bihor, solicitân
ÎCCJ 2003-03-13
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1014/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 25 iunie 2002, D.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 1435 din
Sursă