ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 535/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 24 iulie 2003, la Curtea de Apel Oradea, reclamantul G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 6039 din 24 iunie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 376/CA/2003 - P din 29 septembrie 2003, astfel cum a fost rectificată prin încheierea din 27 octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ atacat și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Instanța a reținut că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați, au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și cum reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1672 din 15 martie 2005, a admis recursul declarat împotriva hotărârii sus-menționate de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că instanța de fond nu a stabilit perioada pentru care urmează a se acorda reclamantului, drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Rejudecând în fond, după casare, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 225/CA/2005 din 12 septembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 6039 din 24 iunie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada 22 februarie 1945 - 6 martie 1945. Și această hotărâre a fost atacată cu recurs de către Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că se impunea respingerea acțiunii, întrucât reclamantul nefiind născut la data schimbării domiciliului părinților săi, nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza, în raport cu motivul de recurs invocat, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat. Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 22 februarie 1945, în localitatea Abrud, raion Câmpeni - Oradea, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit aceste persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Potrivit art. 5 din Legea nr. 189/2000, drepturile prevăzute de lege se acordă cu începere de la data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. În consecință, soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 225/CA/2005 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2006.