ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1589/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea
contenciosului administrativ, reclamantul S.I. a chemat în judecată Casa
Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 6339 din 8 august
2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de
beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu
modificările ulterioare.
Motivându-și cererea, reclamantul a
arătat că s-a născut în localitatea de refugiu al părinților săi și are același
statut de refugiat, ca și ei.
Prin sentința civilă nr. 402/CA/2003-P,
Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 6339
din 8 august 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și a obligat pârâta
să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,
rezultă că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii
etnice, este o modalitate de persecuție etnică.
Același statut au avut și copii
născuți în localitatea în care părinții lor au fost strămutați, beneficiind de
drepturile prevăzute de art. 2 din O.G. nr. 105/1999.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând pentru motivele
prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ., modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantului.
Recurenta, motivându-și recursul, a
susținut că reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și ca
urmare, nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate,
decât cea de domiciliu, din motive etnice, așa cum expres și limitativ prevăd
dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat, pentru
următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act
normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6
martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6
situații enumerate.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării
îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile
suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada
arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,
ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate consecințele
nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a
născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din
localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și
prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice
exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde
drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de
suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea
că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și
soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să
acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit
persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori
trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care fiind
născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele
nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor
etnice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 402/CA/2003-P din 6
octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 27 aprilie 2004.