ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8706/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, la 2 decembrie 2003,

reclamanta P.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

solicitând anularea hotărârii nr. 8044 din 31 octombrie 2003, emisă de aceasta

și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că s-a născut în localitatea de refugiu a părinților săi, care au fost

strămutați din localitatea de domiciliu, în județul Timiș.

Prin sentința civilă nr. 582/CA - P

din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea introdusă de reclamanta P.V.

împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 8044

din 31 octombrie, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a apreciat că și copiii născuți în localitatea în care

părinții au fost strămutați, au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit

persecuții din motive etnice, pe toată perioada strămutării lor.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Bihor, care a motivat, în esență, că

reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și ca urmare, nu

avea un domiciliu de unde să fi fost strămutată în altă localitate, decât cea

de domiciliu din motive etnice.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

14 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și persoanele juridice,

domiciliul minorului este la părinții săi, iar potrivit art. 100 C. fam.,

copilul minor locuiește la părinții săi.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori, impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și

de educație.

Concluzia la care se ajunge prin

asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales

de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă

părinților săi, este eronată și nu poate fi primită

Soluția, ca și motivarea adusă de

prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6

situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este de necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu și, deci, a suferit aceleași

prejudicii, pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,

menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 582/CA - P din 15

decembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2004.