ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

august 2003, la Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ, sub nr.

3081, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii

Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 6569 din 15 august 2003 și obligarea

de a-i recunoaște calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant că pârâta i-a respins cererea, pentru că nu era născut la

data strămutării părinților.

Curtea de Apel Oradea, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 397 pronunțată la 6

octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 6569 din 15 august

2003 și a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul s-a născut pe perioada strămutării părinților

săi, că a suferit persecuții etnice pe toată această perioadă, care este

sinonimă cu refugiul și care este cuprinsă între data nașterii și data

retrocedării pământului românesc.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, invocând nelegalitatea

acesteia.

În motivarea recursului s-a susținut

că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, este o modalitate de

persecuție etnică, cu condiția ca persoana respectivă să existe cu capacitate

juridică la data strămutării, or intimatul nu poate beneficia de aceste

drepturi, întrucât nu era născut.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de

Curtea de Apel Oradea, este legală și temeinică.

Caracterul reparator al legii a avut

în vedere pe toți membrii de familie, care au avut de suferit aceleași

persecuții.

A acorda drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, numai părinților, nu și copiilor născuți pe durata

refugiului, ar însemna să se creeze un regim discriminatoriu între membri

aceleiași familii, sens pe care legea nu l-a avut în vedere.

De altfel, această interpretare ar

fi contrară și dispozițiilor referitoare la capacitatea juridică a persoanei, precum

și cele referitoare la domiciliul minorului [art. 100 C. fam.], astfel că recursul de față urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 397/CA/2003 – P din 6

octombrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2004.