ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3791/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 23 aprilie 2003, reclamantul F.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 4518 din 11 martie 2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea în care părinții săi s-au refugiat datorită persecuțiilor etnice suferite și că surorii sale, care era născută la data strămutării, i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de lege.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 200/CA/2003 – P din 12 mai 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și să-i plătească acestuia cheltuieli de judecată în sumă de 500.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că și copiii născuți în localitatea unde părinții lor au fost strămutați sau refugiați au același statut cu părinții lor, suferind alături de ei persecuțiile etnice respective și că reclamantul se află în această situație.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în esență, că nefiind născut la momentul strămutării reclamantul nu avea nici capacitatea de folosință, nici de domiciliu pentru a-i putea fi aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, care conțin o enumerare limitativă. Recursul nu este fondat. Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 6 iunie 1943 în comuna Ceica, județul Bihor, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză, este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor. Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice. Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca neîntemeiat. În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., va fi obligată recurenta la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant F.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 200/CA/2003 – P din 12 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatului F.C. suma de 500.000 lei cheltuieli de judecată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2003.