ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3791/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 23 aprilie 2003, reclamantul F.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 4518 din 11 martie 2003 emisă

de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că s-a născut în localitatea în care părinții săi s-au refugiat datorită

persecuțiilor etnice suferite și că surorii sale, care era născută la data

strămutării, i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de lege.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 200/CA/2003 – P din

12 mai 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pârâta

să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și

să-i plătească acestuia cheltuieli de judecată în sumă de 500.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că și copiii născuți în localitatea unde părinții lor au

fost strămutați sau refugiați au același statut cu părinții lor, suferind

alături de ei persecuțiile etnice respective și că reclamantul se află în

această situație.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în

esență, că nefiind născut la momentul strămutării reclamantul nu avea nici

capacitatea de folosință, nici de domiciliu pentru a-i putea fi aplicabile

prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, care conțin o enumerare

limitativă.

Recursul nu este fondat.

Este necontestat faptul că

reclamantul s-a născut la data de 6 iunie 1943 în comuna Ceica, județul Bihor,

unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestei ordonanțe, persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele șase situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați ca

urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare

a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori,

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția Curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca, în considerarea dispozițiilor art.

312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.

274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată recurenta la plata sumei de 500.000

lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul reclamant F.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 200/CA/2003 – P

din 12 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatului F.C. suma de 500.000 lei cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2003.