ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1222/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Oradea, la 9 februarie 2002, reclamantul D.Ș. a chemat în judecată pe

pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr. 2479

din 3 septembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască

calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că s-a născut în refugiu și că a avut statutul de refugiat, din motive

etnice.

Prin sentința civilă nr. 517/CA-P

din 7 octombrie 2002, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea introdusă de

reclamantul D.Ș., a anulat hotărârea nr. 2479 din 3 septembrie 2002 ,emisă de

pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul s-a născut când părinții săi erau refugiați din motive

etnice și a dobândit prin naștere statutul de refugiat, îndeplinind condițiile

prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea

drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În primul motiv de casare, recurenta

a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost

greșit reținută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii

părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate de unde să fi fost

strămutat.

Prin cel de al doilea motiv de

casare, recurenta a susținut că potrivit legislației române, capacitatea de

folosință anticipată este recunoscută minorului de la data concepției, numai în

materie de moștenire și deci intimatul care s-a născut după strămutarea

părinților săi, în altă localitate, decât cea de domiciliu, nu poate beneficia

de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Domiciliul legal al minorului este

la părinții săi sau la acela dintre părinți la care locuiește statornic.

Intimatul s-a născut la data de 13

mai 1944, în refugiu, fiind al doilea fiu al familiei D., la data respectivă

părinții săi fiind expulzați din motive etnice. din comuna Apateu. județul

Bihor. în comuna Pleșcoi. județul Buzău, fiind lipsit de dreptul la un

domiciliu legal, ca drept patrimonial din categoria atributelor de identificare

a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a

afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat. până la

6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatului, refugiați în altă

localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă, o

locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a

apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză, dispozițiile Legii nr.

189/2000, pentru că de la data nașterii sale, 13 mai 1944, intimatul a avut

asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este

nefondată prima critică formulată în recurs.

Cel de al doilea motiv de recurs

este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și dreptul de

beneficiar al Legii nr. 189/2000, au fost constatate numai de la data nașterii

intimatului. În consecință, drepturile intimatului nu au fost recunoscute și

acordate în considerarea capacității de folosință anticipate, cum eronat s-a

susținut în recurs.

Față de considerentele expuse și

constatând că potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat,

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr 517/CA-P din 7

octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 martie 2003.