ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1136/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor
împotriva sentinței civile nr.498/CA/2002-P din 30 septembrie 2002 a
Curții de Apel Oradea.
La
apelul nominal nu s-au pezentat intimata reclamantă P.S. și
recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor.
Procedura
completă.
Magistratul
asistent făcând referatul cauzei a arătat că s-a solicitat
judecarea cauzei în lipsă (filele 3 și 8 dosar).
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la 25 septembrie 2002, reclamanta P.S. a
solicitat anularea hotărârii nr.2947/27.08.2002 emisă de pârâta Casa
Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea
calității de beneficiar al Legii nr.189/2000, motivând că a avut
statutul de refugiat din motive etnice.
Curtea
de Apel Oradea a pronunțat sentința nr.498/CA/ din 30.09.2002, prin
care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.2947/ din 27.08.2002,
și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de
beneficiar a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea
nr.189/2000.
Hotărând
astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut
la data când părinții săi erau refugiați din motive etnice
și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind
condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 pentru
acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Impotriva
acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa
Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii pentru
motive de nelegalitate și netemeinicie.
In
primul motiv de casare recurenta a arătat că strămutarea în
altă localitate decât cea de domiciliu a fost greșit
reținută în cazul intimatei care, nefiind născută la data
refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate
de unde să fi fost strămutat.
Prin
cel de al doilea motiv de casare recurenta a susținut că, potrivit
legislației române, capacitatea de folosință anticipată
este recunocută minorului de data concepției numai în materie de
moștenire și deci intimata care s-a născut după
strămutarea părinților săi în altă localitate decât
cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de
drepturile acordate prin Legea nr.189/2000.
Recursul
este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele
considerente:
Domiciliul
legal al minoarei este la părinții săi sau la acela dintre
părinți la care locuiește statornic.
Fiind născută după data de 22 februarie 1943, la
care părinții săi au fost expulzați din motive etnice din
localitatea Valea lui Mihai ca localitate de domiciliu în comuna Urleta -
Bănești județul Prahova, intimata a fost lipsită de dreptul
la un domiciliu legal, ca drept patrimonial din categoria atributelor de
identificare a persoanei.
Strămutarea
din motive etnice a efectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga
perioadă cât a durat până la 02.01.1946 și pentru toți
membrii familiei intimatei refugiați în altă localitate, în sensul
că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o
locuință statornică sau principală. In atare situație
instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză
dispozițiile Legii nr.189/2000, pentru că de la data nașterii
sale – 22 februarie 1943 intimata a avut asemenea părinților săi
statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima
critică formulată în recurs.
Cel
de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de
persoană refugiată și dreptul de beneficiar al legii nr.189/2000
au fost constatate numai de la data nașterii intimatei. In
consecință, drepturile intimatei nu au fost recunoscute și
acordate în considerarea capacității de folosință
anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs.
Față
de considerentele expuse și constatând că, potrivit art.304 și
art.304
1
Cod procedură civilă, nu există motive de
casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul
recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva
sentinței civile nr.498/CA/2002-P din 30 septembrie 2002 a Curții de
Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 20 martie 2003.