ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței civile nr.355/CA/2002-P din 17 iunie 2002 a

Curții de Apel Oradea.

La

apelul nominal s-a pezentat intimatul reclamant M.I., personal, lipsind

recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor.

Procedura

completă.

Intimatul

M.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca

legală și temeinică a sentinței atacate.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 22.05.2002, reclamantul M.I. a solicitat anularea

hotărârii nr.509/16.04.2002 emisă de pârâta Casa Județeană

de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar al

Legii nr.189/2000, motivând că a avut statutul de refugiat din motive

etnice.

Curtea

de Apel Oradea a pronunțat sentința nr.355/CA/17.06.2002, prin care a

admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.509/16.04.2002, și a

obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al

Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000.

Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a

născut la 16.02.1944, când părinții săi erau refugiați

din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat,

îndeplinind condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000

pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Impotriva

acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii în baza

art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.

In

primul motiv de casare recurenta a arătat că strămutarea în

altă localitate decât cea de domiciliu a fost greșit

reținută în cazul intimatului care, nefiind născut la data

refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate

de unde să fi fost strămutat.

Prin

cel de al doilea motiv de casare recurenta a susținut că, potrivit

legislației române, capacitatea de folosință anticipată

este recunocută minorului de data concepției numai în materie de

moștenire și deci intimatul  care s-a născut după

strămutarea părinților săi  în altă localitate decât

cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de

drepturile acordate prin Legea nr.189/2000.

Recursul

este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele

considerente:

Domiciliul

legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre

părinți la care locuiește statornic.

Fiind născut după data de 7.10.1940, la care

părinții săi au fost expulzați din motive etnice din satul

Mihai Bravu, județul Bihor, ca localitate de domiciliu în localitatea Cerna,

județul Timiș, intimatul a fost lipsit de dreptul la un domiciliu

legal, ca drept patrimonial din categoria atributelor de identificare a

persoanei.

Strămutarea

din motive etnice a efectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga

perioadă cât a durat până la 6.03.1945 și pentru toți

membrii familiei intimatului refugiați în altă localitate, în sensul

că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință

statornică sau principală. In atare situație instanța de

fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile  în cauză dispozițiile

Legii nr.189/2000, pentru că de la data nașterii sale – 16.02.1944, intimatul

a avut asemenea părinților săi statutul juridic de refugiat,

astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs.

Cel

de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de

persoană refugiată și dreptul de beneficiar al legii nr.189/2000

au fost constatate numai de la data nașterii intimatului. In

consecință, drepturile intimatului nu au fost recunoscute și

acordate în considerarea capacității de folosință

anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs.

Față

de considerentele expuse și constatând că, potrivit art.304 și

art.304

1

Cod procedură civilă, nu există motive de

casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva

sentinței civile nr.355/CA/2002-P din 17 iunie 2002 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 februarie 2003.