ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor

împotriva sentinței civile nr.622 CA-P din 16 decembrie 2002 a Curții

de Apel Oradea.

La

apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă Casa Județeană de

Pensii Bihor și intimata reclamantă U.L.R.

Procedura

completă.

S-a

referit că recurenta a solicitat soluționarea cauzei și în

absența sa, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 25.11.2002, reclamanta U.L.R. a solicitat

anularea hotărârii nr.3076 din 22.10.2002 emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea

calității de beneficiară al Legii nr.189/2000, motivând că

a avut statutul de refugiat din motive etnice.

Curtea

de Apel Oradea a pronunțat sentința nr.622/CA/P din 16.12.2002, prin

care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.3076 din 22 octombrie

2002, și a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de

beneficiară a Ordonanței Guvernului nr.105/1999, aprobată prin

Legea nr.189/2000.

Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut

la 12 martie 1944, când părinții săi erau refugiați din

motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat,

îndeplinind condițiile prevăzute de art.1 lit.c din Legea nr.189/2000

pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Impotriva

acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii în baza

art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.

In

primul motiv de casare recurenta a arătat că strămutarea în

altă localitate decât cea de domiciliu a fost greșit

reținută în cazul intimatei care, nefiind născută la data

refugierii părinților săi, nu avea domiciliul într-o localitate

de unde să fi fost strămutată.

Prin

cel de al doilea motiv de casare recurenta a susținut că, potrivit

legislației române, capacitatea de folosință anticipată

este recunocută minorului de la data concepției numai în materia

dreptului la moștenire și deci, intimata  care s-a născut

după strămutarea părinților săi  în altă

localitate decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat

și de drepturile acordate prin Legea nr.189/2000.

Recursul

este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele

considerente:

Domiciliul

legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre

părinți la care locuiește statornic.

Fiind născută după data la care

părinții săi au fost expulzați din motive etnice din

localitatea de domiciliu orașul Cîmpina,județul Prahova  intimata a

fost lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept  personal

nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea

din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga

perioadă cât a durat până la 6.03.1945 și pentru toți

membrii familiei intimatei refugiați în altă localitate, în sensul

că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o

locuință statornică sau principală. In atare situație

instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile  în cauză

dispozițiile Legii nr.189/2000, pentru că de la data nașterii

sale – 11 martie  1944, intimata a avut, asemenea părinților

săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima

critică formulată în recurs.

Cel

de al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de

persoană refugiată și dreptul de beneficiară al Legii

nr.189/2000 au fost constatate numai de la data nașterii intimatei.

În consecință, drepturile intimatei nu au fost

recunoscute și acordate în considerarea capacității de

folosință anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs.

Față

de considerentele expuse și constatând că, potrivit art.304 și

art.304 și art.304

1

Cod procedură civilă, nu

există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca

nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii

Bihor împotriva sentinței civile nr.622 CA-P din 16 decembrie 2002 a

Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 martie 2003.