ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 martie 2003, reclamantul L.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 125 din 11 februarie 2003 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de refugiat din motive etnice. Curtea de Apel Oradea a pronunțat sentința civilă nr. 168/CA/21 aprilie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 4125 din 11 februarie 2003 și a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la 2 noiembrie 1942, când părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege. Împotriva acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În primul motiv de casare, recurenta a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost greșit reținută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliu într-o localitate de unde să fi fost strămutat.

Prin cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a susținut că, potrivit legislației române, capacitatea de folosință anticipată este recunoscută minorului de la data concepției, numai în materia dreptului la moștenire și deci intimatul, care s-a născut după strămutarea părinților săi în altă localitate decât cea de domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000. Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente: Domiciliul legal al minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinții la care locuiește statornic. Fiind născut după data la care părinții săi s-au refugiat din motive etnice, din localitatea Apateu, județul Bihor, unde își aveau domiciliul, în localitatea Sititelec, din același județ, intimatul a fost lipsit de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial, din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la 6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatului, refugiați în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că de la data nașterii sale, 2 noiembrie 1942, intimatul a avut, asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este nefondată prima critică formulată în recurs. Cel de-al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și drepturile de beneficiar al Legii nr. 189/2000 au fost constatate numai de la data nașterii intimatului.

În consecință, drepturile intimatului nu au fost recunoscute și acordate în considerarea capacității de folosință anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs. Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 168/CA din 21 aprilie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.