ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

martie 2003, reclamantul L.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 125 din 11

februarie 2003 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor și recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de

refugiat din motive etnice.

Curtea de Apel Oradea a pronunțat

sentința civilă nr. 168/CA/21 aprilie 2003, prin care a admis acțiunea, a

anulat hotărârea nr. 4125 din 11 februarie 2003 și a obligat pârâta să

recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000.

Hotărând astfel, instanța de fond a

reținut că reclamantul s-a născut la 2 noiembrie 1942, când părinții săi erau

refugiați din motive etnice și a dobândit prin naștere, statutul de refugiat,

îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe și în

termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În primul motiv de casare, recurenta

a arătat că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, a fost

greșit reținută în cazul intimatului care, nefiind născut la data refugierii

părinților săi, nu avea domiciliu într-o localitate de unde să fi fost

strămutat.

Prin cel de-al doilea motiv de

casare, recurenta a susținut că, potrivit legislației române, capacitatea de

folosință anticipată este recunoscută minorului de la data concepției, numai în

materia dreptului la moștenire și deci intimatul, care s-a născut după

strămutarea părinților săi în altă localitate decât cea de domiciliu, nu poate

beneficia de calitatea de refugiat și de drepturile acordate prin Legea nr.

189/2000.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele considerente:

Domiciliul legal al minorului este

la părinții săi sau la acela dintre părinții la care locuiește statornic.

Fiind născut după data la care

părinții săi s-au refugiat din motive etnice, din localitatea Apateu, județul

Bihor, unde își aveau domiciliul, în localitatea Sititelec, din același județ,

intimatul a fost lipsit de dreptul său la un domiciliu legal, ca drept personal

nepatrimonial, din categoria atributelor de identificare a persoanei.

Strămutarea din motive etnice a

afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă cât a durat, până la

6 martie 1945, și pentru toți membrii familiei intimatului, refugiați în altă

localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada respectivă o

locuință statornică sau principală. În atare situație, instanța de fond a

apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză prevederile Legii nr. 189/2000,

pentru că de la data nașterii sale, 2 noiembrie 1942, intimatul a avut,

asemenea părinților săi, statutul juridic de refugiat, astfel încât este

nefondată prima critică formulată în recurs.

Cel de-al doilea motiv de recurs

este lipsit de temei, întrucât calitatea de persoană refugiată și drepturile de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 au fost constatate numai de la data nașterii

intimatului.

În consecință, drepturile

intimatului nu au fost recunoscute și acordate în considerarea capacității de

folosință anticipate, cum eronat s-a susținut în recurs.

Față de considerentele expuse și

constatând că, potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 168/CA din 21 aprilie

2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2003.