ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 116/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la  30 mai 2003, reclamantul Z.F. a solicitat anularea

hotărârii nr.4959 din 6 mai 2003 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor

și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr.189/2000, motivând  că a

avut statutul de  persoană refugiată din motive etnice.

Curtea

de Apel Oradea a pronunțat  sentința civilă nr.270/ 30 iunie 2003,  prin care a

admis acțiunea, a anulat  hotărârea nr.4959 din  6 mai 2003, și a obligat

pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.U. nr.105/1999,

aprobată  prin Legea nr.189/2000.

Hotărând

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la  3 august 1941,

dată la care părinții săi erau refugiați din motive etnice și a dobândit prin

naștere, statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art.1 lit.c

din Legea nr.189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această

lege.

Impotriva

acestei sentințe și în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană

de Pensii Bihor, solicitând  casarea hotărârii  în baza art.304 pct.8 și pct. 9

C.proc.civ.

In

primul motiv de casare, recurenta a arătat,  că strămutarea în altă localitate

decât cea de domiciliu a fost greșit reținută în cazul intimatului care,

nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu avea domiciliu într-o

localitate de unde  să fi fost strămutat.

Prin

cel de-al doilea motiv de casare, recurenta a susținut că, potrivit legislației

române, capacitatea de folosință  anticipată este recunoscută minorului de la

data concepției numai în materia dreptului la moștenire și deci intimatul, care

s-a născut după strămutarea părinților săi în altă localitate decât cea de

domiciliu, nu poate beneficia de calitatea de refugiat și de drepturile

acordate prin Legea nr.189/2000.

Recursul

este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele considerente:

Domiciliul

legal al minorului este la părinții săi sau  la acela dintre părinții la care

locuiește în mod  statornic.

Fiind

născut după data la care părinții săi  au  fost strămutați din motive etnice

din localitatea de domiciliu, intimatul a fost lipsit de dreptul său la un

domiciliu legal, ca drept personal nepatrimonial din categoria atributelor de

identificare a persoanei.

Strămutarea

din motive etnice a afectat stabilitatea domiciliului pentru întreaga perioadă

cît a durat  până la 6 martie 1945 și pentru toți membrii familiei intimatului

refugiați  în altă localitate, în sensul că aceștia nu au mai avut în perioada

respectivă o locuință statornică sau principală. In atare situație, instanța de

fond a apreciat judicios ca fiind aplicabile în cauză prevederile Legii

nr.189/2000, pentru că  de la data nașterii sale, intimatul  a avut, asemenea

părinților săi, statutul juridic de  refugiat, astfel  încât este nefondată prima

critică formulată în recurs.

Cel

de-al doilea motiv de recurs este lipsit de temei, întrucât  calitatea  de

persoană refugiată și dreptul de beneficiar al Legii nr.189/2000 au fost

constatate numai de  la data nașterii intimatului.

In

consecință, drepturile intimatului  nu au fost recunoscute și acordate în

considerarea capacității de folosință anticipate, cum eronat s-a susținut în

recurs.

Față

de considerentele expuse  și constatând că, potrivit art.304 și art.304/1 C.proc.civ.,

nu există  motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca

nefondat   prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva  sentinței civile

nr.270/CA/2003 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  16 ianuarie 2004.