ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2373/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 19 decembrie 2002, reclamanta L.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 2708/2002 emisă de

pârâtă și obligarea pârâtei să-i recunoască faptul că este beneficiară a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000,

întrucât s-a născut în perioada în care părinții erau strămutați din motive

etnice, având același regim cu aceștia.

Curtea de Apel Oradea, prin sentința

nr. 56/CA/2003 - P din 27 ianuarie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

atacată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de

beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că, prin modificarea adusă dispozițiilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, prin Legea nr. 586/2002 beneficiază de dispozițiile

acestui act normativ și refugiații, iar calitatea de refugiat este un statut al

persoanei, de care beneficiază și copiii născuți în refugiu, cum este și cazul

reclamantei.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în

esență, că nefiind născută la data strămutării părinților săi,

intimata-reclamantă nu poate beneficia de prevederile actului normativ

reparatoriu, întrucât legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință

și nici de domiciliu în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea

în care fătul conceput să se fi născut viu pentru a i se deschide dreptul la

moștenire.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate, în speță nepunându-se problema statutului sau drepturilor

copilului înainte de momentul nașterii sale, ci după.

Este de necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 16 mai 1944 în comuna Drăgești, satul Stracoș,

raionul Beiuș, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit art. 1 din O.G.

nr.105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 6 septembrie

1940 – 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre

cele 6 situații enumerate la lit. a) – f).

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării,

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este de necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția Curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

İN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 41/CA/2003- P din

27 ianuarie 2003 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 17 iunie 2003.