ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7643/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 6 octombrie 2003, reclamantul N.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 5714 din 26 septembrie

2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia, să-i recunoască și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000,

întrucât s-a născut în perioada în care părinții săi s-au refugiat din motive etnice,

având același regim și statut cu aceștia.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 464/CA/2003 - PI

din 3 noiembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat

pârâta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că și copiii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați,

au același statut cu părinții lor, respectiv au suferit persecuții din motive

etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul și care

este cuprinsă între data nașterii lor și data retrocedării pământului românesc.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în

esență că, nefiind născut la data strămutării, intimatul-reclamant nu poate

beneficia de prevederile actului normativ reparatoriu, întrucât legislația

română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu, în favoarea

fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput să se fi

născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moștenire.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate, în speță, nepunându-se problema statutului sau drepturilor

copilului, înainte de momentul nașterii sale, ci după.

Este de necontestat că reclamantul

s-a născut la data de 5 februarie 1943, în orașul Caransebeș, raionul

Caransebeș, unde părinții săi se refugiaseră din Oradea, unde își aveau

domiciliul, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză, este necontestat că

reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași

consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

nefondat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 464/CA/2003 - PI

din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 octombrie 2004.