ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6972/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 8329 din 19 decembrie 2003, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 12.595 din 25 noiembrie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menționată, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că: - s-a născut la data de 10 septembrie 1941, în localitatea Turda, județul Cluj, în perioada refugiului părinților săi din localitatea de domiciliu – Cluj (unde tatăl său deținea funcția de gardian public), în localitatea Turda, județul Cluj, refugiul având loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicția Statului Ungar; - refuzul pârâtei, de a-i recunoaște calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus-menționată, este nejustificat, în condițiile în care, ea, reclamanta, a fost obligată să trăiască în refugiu, împărtășind situația părinților săi.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că din actele depuse în probațiune se reține faptul că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea Turda, județul Cluj, din părinți care s-au refugiat în această localitate, anterior nașterii reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 107 din 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat actul administrativ emis de pârâtă, respectiv hotărârea nr. 12.595 din 25 noiembrie 2003 și a obligat-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 10 septembrie 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile aferente, începând cu 1 noiembrie 2003. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: - reclamanta a făcut dovada situației de refugiați a părinților săi, astfel că și aceasta, minoră fiind, a avut aceeași situație: - dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești; - ținând cont de contextul general în care cetățenii români au suferit prejudicii ca urmare a refugiului, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul fiind obligat să acorde protecție și sprijin pentru toți cetățenii săi, în mod egal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o, ca netemeinică și nelegală. Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a susținut că: - deși reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea Turda și nu a suferit persecuții din motive etnice, localitatea Turda aparținând Statului Român, instanța de fond, în mod greșit, a inclus-o pe reclamantă, în categoria persoanelor refugiate: - acordarea unor drepturi reparatorii, și pentru persoanele născute în refugiu, este un drept exclusiv al puterii legislative. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care din motive etnice, au fost refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând implicit, și copiii născuți în localitatea de strămutare sau de refugiu, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților, refugiați sau strămutați. Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv 10 septembrie 1941, a împărtășit situația părinților săi, suportând consecințele refugiului care implicit s-au răsfrânt și asupra sa. Atât soluția, cât și motivarea prezentată de instanța de fond, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect de înțelegere a finalității legii.

Pentru considerentele arătate, sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 107 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2004.