ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6972/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 8329 din 19 decembrie 2003, reclamanta D.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj – Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 12.595 din 25 noiembrie

2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască calitatea de beneficiară a

drepturilor prevăzute de legea menționată, cu modificările și completările

ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că:

- s-a născut la data de 10 septembrie

1941, în localitatea Turda, județul Cluj, în perioada refugiului părinților săi

din localitatea de domiciliu – Cluj (unde tatăl său deținea funcția de gardian

public), în localitatea Turda, județul Cluj, refugiul având loc pe fondul

evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona

Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicția Statului Ungar;

- refuzul pârâtei, de a-i recunoaște

calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea sus-menționată, este

nejustificat, în condițiile în care, ea, reclamanta, a fost obligată să

trăiască în refugiu, împărtășind situația părinților săi.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a

solicitat respingerea acțiunii, susținând că din actele depuse în probațiune se

reține faptul că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în

localitatea Turda, județul Cluj, din părinți care s-au refugiat în această

localitate, anterior nașterii reclamantei.

Prin sentința civilă nr. 107 din 21

ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat actul administrativ emis

de pârâtă, respectiv hotărârea nr. 12.595 din 25 noiembrie 2003 și a obligat-o

pe pârâtă să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată, pentru

perioada 10 septembrie 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile aferente,

începând cu 1 noiembrie 2003.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

- reclamanta a făcut dovada

situației de refugiați a părinților săi, astfel că și aceasta, minoră fiind, a

avut aceeași situație:

- dispozițiile legale aplicabile

persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor

născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești;

- ținând cont de contextul general

în care cetățenii români au suferit prejudicii ca urmare a refugiului, pentru

motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu,

minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul fiind

obligat să acorde protecție și sprijin pentru toți cetățenii săi, în mod egal.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o, ca

netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, recurenta a susținut că:

- deși reclamanta nu și-a schimbat

domiciliul, fiind născută în localitatea Turda și nu a suferit persecuții din

motive etnice, localitatea Turda aparținând Statului Român, instanța de fond,

în mod greșit, a inclus-o pe reclamantă, în categoria persoanelor refugiate:

- acordarea unor drepturi

reparatorii, și pentru persoanele născute în refugiu, este un drept exclusiv al

puterii legislative.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va

arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile

acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul textului de lege

menționat rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii,

nu se face nici o diferențiere în legătură cu persoanele care din motive etnice,

au fost refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate. Prin urmare,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie intrând implicit, și copiii născuți în

localitatea de strămutare sau de refugiu, aceștia împărtășind aceeași situație,

cu cea a părinților, refugiați sau strămutați.

Cum în cauză s-a făcut dovada că

reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, aceasta, începând

cu data nașterii sale, respectiv 10 septembrie 1941, a împărtășit situația părinților săi, suportând consecințele refugiului care implicit s-au

răsfrânt și asupra sa.

Atât soluția, cât și motivarea

prezentată de instanța de fond, sunt în afară de orice critică și exprimă un mod

corect de înțelegere a finalității legii.

Pentru considerentele arătate,

sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică, iar recursul

declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 107 din 21 ianuarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 septembrie 2004.