ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 ianuarie 2004, la Tribunalul Cluj, reclamanta Ș.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 12.594 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și să o oblige pe aceasta, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, fiind născută în refugiu. Prin sentința nr. 89 din 2 februarie 2004, Tribunalul Cluj, secția civilă, a declinat competența de soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința nr. 461 din 25 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 12.594 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 12 aprilie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând din data de 1 decembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit calitatea de refugiați a părinților săi, astfel că și aceasta, minoră fiind, are calitatea de refugiat, pentru o perioadă cuprinsă între data 12 aprilie 1943 și data încetării refugiului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că intimata s-a născut ulterior refugiului părinților săi și că nu a suferit persecuții din motive etnice, întrucât localitatea de domiciliu a acesteia, respectiv Turda, județul Cluj, era sub administrație românească. Recursul nu este fondat. Din declarațiile autentificate ale martorilor A.S.P. și B.A. rezultă că intimata s-a născut în data de 12 aprilie 1943, în localitatea Turda, unde părinții acesteia se refugiaseră din toamna anului 1940, în urma cedării Ardealului de Nord, datorită Dictatului de la Viena. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea prevederilor actelor normative menționate anterior, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și persoana care a suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra ei.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Pe cale de consecință, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că minorul dobândește același statut, ca și părinții săi, și anume, acela de refugiat, motiv pentru care Curtea constată că recursul se dovedește a fi nefondat și urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 461 din 25 martie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.