ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2005

HOTĂRÂRE
25.03.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1982/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 5 ianuarie 2004, la Tribunalul Cluj, reclamanta Ș.F. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 12.594 din 25 noiembrie 2003, emisă de

pârâtă și să o oblige pe aceasta, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, fiind născută în

refugiu.

Prin sentința nr. 89 din 2

februarie 2004, Tribunalul Cluj, secția civilă, a declinat competența de

soluționare a acțiunii, în favoarea Curții de Apel Cluj.

Prin sentința nr. 461 din 25

martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 12.594 din

25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să recunoască

reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 12 aprilie 1943 - 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, începând din data de 1 decembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit calitatea de refugiați a

părinților săi, astfel că și aceasta, minoră fiind, are calitatea de refugiat,

pentru o perioadă cuprinsă între data 12 aprilie 1943 și data încetării

refugiului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că intimata s-a

născut ulterior refugiului părinților săi și că nu a suferit persecuții din

motive etnice, întrucât localitatea de domiciliu a acesteia, respectiv Turda,

județul Cluj, era sub administrație românească.

Recursul nu este fondat.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor A.S.P. și B.A. rezultă că intimata s-a născut în

data de 12 aprilie 1943, în localitatea Turda, unde părinții acesteia se

refugiaseră din toamna anului 1940, în urma cedării Ardealului de Nord,

datorită Dictatului de la Viena.

Potrivit dispozițiilor art.

1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român,

care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele

6 situații enumerate.

Din interpretarea

prevederilor actelor normative menționate anterior, rezultă că atât obiectul,

cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii

pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile

respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și persoana

care a suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra ei.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Pe cale de consecință,

instanța de fond în mod corect a reținut faptul că minorul dobândește același

statut, ca și părinții săi, și anume, acela de refugiat, motiv pentru care

Curtea constată că recursul se dovedește a fi nefondat și urmează ca, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins.

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 461 din 25

martie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-02-11
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 820/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 3 decembrie 2003, reclamanta B.M. a solicitat instanței, anularea hotărârii nr. 11719 din 29 octombr
ÎCCJ 2005-03-30
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2112/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 667 din 19 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclama
ÎCCJ 2004-01-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 56/2004
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr.771 din 25 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal nu s-au prezentat: recu
ÎCCJ 2005-05-26
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3324/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 13193 din 16 noiembrie 2004, reclamanta C.H. a solicitat în contrad
ÎCCJ 2005-02-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 30 martie 2004, sub nr. 6279, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta C.R. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană
Sursă