ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3324/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 13193 din 16

noiembrie 2004, reclamanta C.H. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14490 din 7 octombrie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i

recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată și să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 45

din 2 februarie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta C.H. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj. A anulat

hotărârea nr. 14490 din 7 octombrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe

aceasta să-i recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată pentru

perioada 22 ianuarie 1945 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 octombrie 2004.

În motivarea soluției s-a reținut

că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții săi se aflau în refugiu,

având la fel ca și aceștia, statutul se refugiat, de la data nașterii, până la

data încetării refugiului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că cererea

reclamantei nu se încadrează în situațiile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

întrucât aceasta, născându-se în timpul refugiului părinților săi, nu a fost

nevoită să-și schimbe domiciliul, orașul Turda unde reclamanta s-a născut,

aparținând Statului Român.

Examinând sentința atacată,

în raport cu motivul de recurs formulat și cu dispozițiile legale incidente

pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamanta s-a născut la 20 ianuarie 1945, în orașul Turda, părinții săi, L.T.

și L.F., aflându-se în refugiu de la data de 1 octombrie 1943, din comuna

Morlaca, județul Cluj (potrivit certificatului nr. C/2224 din 2 iulie 2003,

emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj).

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor totalitare instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6

situații enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată,

din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele

nefavorabile care au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Prin urmare, întrucât

instanța de fond a reținut corect situația de fapt, interpretând judicios dispozițiile

legale aplicabile, recursul declarat de pârâtă este nefondat și va fi respins

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 45 din 2

februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 mai 2005.