ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 610/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 aprilie 2004, sub nr. 6387, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta T.D.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13303 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege, pentru perioada 27 martie 1944 - 5 noiembrie 1944. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 564 din 26 aprilie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta T.D., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 13303 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 27 martie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2003. În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii sale și data încetării refugiului părinților săi, întrucât s-a născut în timpul în care părinții săi se aflau în refugiu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susținând în esență că, întrucât reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi, la data de 27 martie 1944, în localitatea Hășdata, județul Cluj, nu a suferit persecuții etnice și nu poate să beneficieze de drepturile acordate prin lege, persoanelor refugiate.

Recursul este fondat, pentru motivul care va fi prezentat în continuare. Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 27 martie 1944, în localitatea Hășdata, județul Cluj, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice. Dar, instanța de fond, stabilind statutul de refugiat al reclamantei, pentru perioada 27 martie 1944 - 6 martie 1945, a acordat mai mult decât s-a cerut, nesocotind probele aflate în dosarul cauzei, respectiv certificatul nr. C/494 din 10 mai 2002, emis de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj, care atestă că la data de 5 noiembrie 1944, învățătorul T.D.

(tatăl reclamantei, căsătorit, având trei copii) a părăsit Școala din Hășdata, plecând în Ardealul de Nord - Florești, județul Cluj, respectiv în comuna din care familia s-a refugiat. De asemenea, declarațiile martorilor T.D.M. și G.F.E. confirmă reîntoarcerea din refugiu, în comuna Florești, județul Cluj, la 5 noiembrie 1944. Așa fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, în sensul că se va reduce perioada refugiului, până la data de 5 noiembrie 1944, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 564 din 26 aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că reduce perioada refugiului, până la data de 5 noiembrie 1944. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.