ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 610/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 5 aprilie 2004, sub nr. 6387, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta T.D. a

solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea

hotărârii nr. 13303 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de persoană refugiată, cu consecința acordării

drepturilor prevăzute de lege, pentru perioada 27 martie 1944 - 5 noiembrie

1944.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 564 din 26

aprilie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta T.D., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în

consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 13303 din 10 martie 2004, emisă de

pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată

în perioada 27 martie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2003.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamanta are calitatea de refugiat pentru perioada cuprinsă între data

nașterii sale și data încetării refugiului părinților săi, întrucât s-a născut în

timpul în care părinții săi se aflau în refugiu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate, susținând în esență că, întrucât reclamanta s-a născut în timpul

refugiului părinților săi, la data de 27 martie 1944, în localitatea Hășdata,

județul Cluj, nu a suferit persecuții etnice și nu poate să beneficieze de

drepturile acordate prin lege, persoanelor refugiate.

Recursul este fondat, pentru

motivul care va fi prezentat în continuare.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 27 martie 1944, în localitatea Hășdata,

județul Cluj, unde părinții se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Dar, instanța de fond,

stabilind statutul de refugiat al reclamantei, pentru perioada 27 martie 1944 -

6 martie 1945, a acordat mai mult decât s-a cerut, nesocotind probele aflate în

dosarul cauzei, respectiv certificatul nr. C/494 din 10 mai 2002, emis de

Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj, care atestă că la data de 5

noiembrie 1944, învățătorul T.D. (tatăl reclamantei, căsătorit, având trei

copii) a părăsit Școala din Hășdata, plecând în Ardealul de Nord - Florești,

județul Cluj, respectiv în comuna din care familia s-a refugiat.

De asemenea, declarațiile

martorilor T.D.M. și G.F.E. confirmă reîntoarcerea din refugiu, în comuna

Florești, județul Cluj, la 5 noiembrie 1944.

Așa fiind, recursul va fi

admis, sentința atacată va fi casată, în sensul că se va reduce perioada

refugiului, până la data de 5 noiembrie 1944, menținând celelalte dispoziții

ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 564 din 26 aprilie

2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată,

în sensul că reduce perioada refugiului, până la data de 5 noiembrie 1944.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2005.