ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 606/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 606/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
sub nr. 6218/2004, la data de 26 martie 2004, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană
de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13495 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă
și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată,
fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 556 din 22
aprilie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de
reclamanta M.D., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în
consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 13495 din 11 martie 2004, emisă de
pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde reclamantei, drepturile bănești
prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu
modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2003.
În motivarea soluției s-a
reținut că reclamanta are calitatea de refugiată între data nașterii sale și
data încetării refugiului, întrucât s-a născut în perioada în care părinții săi
se aflau în refugiu.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru
nelegalitate, susținând în esență că, întrucât reclamanta s-a născut în timpul
refugiului părinților săi, la data de 20 martie 1944, în Sibiu, nu a suferit
persecuții etnice și nu poate să fie inclusă în categoria persoanelor refugiate.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că
reclamanta s-a născut la data de 20 martie 1944, în Sibiu, unde părinții se
refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice
exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1
din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie
1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații
enumerate.
Din interpretarea
teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul
reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru
prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în
perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate
persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor
exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor
care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,
toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este
necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi
au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit
aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,
ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să
acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au
avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea
că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și
soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a
înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a
suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a
fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul
care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate
consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a
persecuțiilor etnice.
În concluzie, instanța de
fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile
legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este
nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 556 din 22
aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 3 februarie 2005.