ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4035/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta S.L. a formulat acțiune

la 2 aprilie 2003, înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, împotriva Casei județene de Pensii Cluj, solicitând

ca în contradictoriu cu aceasta, să se dispună anularea hotărârii nr. 8675 din

18 martie 2003 emisă de pârâtă și să fie obligată pârâta să emită o nouă

hotărâre, prin care să i se recunoască și să i se acorde drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, având statut de

refugiat.

În motivarea acțiunii a precizat că

părinții săi, R.G. și R.V., în urma ocupației hortyste în perioada septembrie

1940 – martie 1945, au fost obligați pe motive etnice să părăsească localitatea

de domiciliu, orașul Cluj, și să se refugieze în Sibiu, localitate în care s-a

născut la 25 februarie 1944. A mai susținut reclamanta că nu poate deține un

alt statut juridic decât al fraților și părinților, de refugiat, numai pentru

că s-a născut în localitatea Sibiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 575 din 15 mai

2003, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 8675/2003, a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să îi acorde reclamantei drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările ulterioare, pentru perioada de refugiu cuprinsă între 25 februarie

1944 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a constatat că reclamanta a făcut dovada calității de

refugiat, statut avut de părinții săi, obligați să se refugieze în luna

septembrie 1940, din Cluj, la Sibiu, că îndeplinind condițiile legale urmează

să primească drepturile acordate de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 martie

2003.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția ca

fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că

reclamanta nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit persecuții din motive

etnice.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat prezentul

recurs, pentru următoarele considerente.

În perioada septembrie 1940 – martie

1945, părinții reclamantei au fost strămutați din localitatea de domiciliu,

municipiul Cluj, în Sibiu, din motive etnice, situație atestată și prin

hotărârea nr. 2036/2002, fiindu-le recunoscute calitatea și drepturile din O.G.

nr. 105/1999 și Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

În această perioadă de refugiu, la

25 februarie 1944, s-a născut reclamanta.

Recurenta nu contestă această

situație de fapt, susținând numai că intimata, născută în perioada de

strămutare a părinților săi, nu poate beneficia de drepturile acordate de

actele normative mai sus amintite.

Susținerea recurentei este nefondată

și apărarea invocată în acest sens la instanța de fond, a fost corect

înlăturată și motivată în considerentele sentinței recurate.

Față de împrejurarea că prin

statutul său legal, intimata a locuit statornic cu părinții săi strămutați,

suportând aceleași condiții grele de trai, că nu poate fi recunoscut părinților

statutul de persoană strămutată, iar copiii minori să nu aibă același statut,

decât ca acela al părinților, se constată că este judicioasă hotărârea primei

instanțe, cu obligarea recurentei să emită o nouă hotărâre, prin care să îi

acorde intimatei drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

Pentru considerentele expuse,

nefiind motive de casare, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 575 din 15 mai 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 noiembrie 2003.