ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4033/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta C.D.O. a solicitat anularea hotărârii nr. 8486 din 17 martie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 531 din 8 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei C.D.O., a anulat hotărârea nr. 8486 din 17 martie 2003 a Casei Județene de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 22 februarie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești aferente începând cu 1 aprilie 2003. În motivarea soluției, a reținut că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu, respectiv la 22 februarie 1943 în județul Sibiu, iar în considerarea dispozițiilor art. 100 C. fam. și ale art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, pentru reclamantul minor este exclus alt domiciliu decât al părinților săi.

Pe de altă parte, având în vedere și vârsta reclamantei la acea dată, era exclusă și manifestarea de voință a acesteia, în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 31/1954. Împotriva hotărârii astfel pronunțate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, precum și ale art. 1 și 4 din H.G. nr. 127/2002, prevăd în mod expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, copiii născuți în refugiu nefiind incluși în nici una dintre ele. A precizat că pentru ca o persoană să dobândească calitatea de refugiat în sensul acestui act normativ, este necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să își schimbe domiciliul în altă localitate, ori intimata nu și-a schimbat domiciliul fiind născută în localitatea Sibiu.

Recursul este nefondat. În cauză, este necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi din localitatea Cluj în localitatea Sibiu în perioada 8 septembrie 1940 – 1 august 1946, respectiv la data de 22 februarie 1943. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor etnice. Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 531 din 8 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2003.