ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4033/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea

contenciosului administrativ, reclamanta C.D.O. a solicitat anularea hotărârii

nr. 8486 din 17 martie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul

actelor normative menționate, fiind născută în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 531 din 8 mai

2003, a admis acțiunea reclamantei C.D.O., a anulat hotărârea nr. 8486 din 17

martie 2003 a Casei Județene de Pensii Cluj și a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei calitatea de refugiat în perioada 22 februarie 1943 – 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești aferente începând cu 1 aprilie 2003.

În motivarea soluției, a reținut că

reclamanta s-a născut în perioada în care părinții s-au aflat în refugiu,

respectiv la 22 februarie 1943 în județul Sibiu, iar în considerarea

dispozițiilor art. 100 C. fam. și ale art. 14 alin. (1) din Decretul nr.

31/1954, pentru reclamantul minor este exclus alt domiciliu decât al părinților

săi.

Pe de altă parte, având în vedere și

vârsta reclamantei la acea dată, era exclusă și manifestarea de voință a

acesteia, în sensul alegerii unui alt domiciliu, luând în considerare

dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 31/1954.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, precum și ale art. 1 și 4 din H.G.

nr. 127/2002, prevăd în mod expres și limitativ categoriile de persoane care

beneficiază de aceste drepturi, copiii născuți în refugiu nefiind incluși în

nici una dintre ele.

A precizat că pentru ca o persoană

să dobândească calitatea de refugiat în sensul acestui act normativ, este

necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să își schimbe

domiciliul în altă localitate, ori intimata nu și-a schimbat domiciliul fiind

născută în localitatea Sibiu.

Recursul este nefondat.

În cauză, este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi din localitatea

Cluj în localitatea Sibiu în perioada 8 septembrie 1940 – 1 august 1946,

respectiv la data de 22 februarie 1943.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția Curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 531 din 8 mai 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 noiembrie 2003.