ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5531/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9

septembrie 2003, sub nr. 6703, la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios

administrativ, reclamanta P.O. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 10.997 din 22 iulie 2003 și obligarea pârâtei

să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamantă, că s-a născut pe durata refugiului părinților săi și că în

mod greșit i-a fost respinsă cererea de acordare a prevederilor Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1241, pronunțată la 16

octombrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 10.947 din 22

iulie 2003 și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de

refugiat în perioada 28 iunie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

august 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că a fost dovedită situația de refugiați a părinților reclamantei, că

și acesta are același statut, fiind exclus alt domiciliu, decât cel a

părinților.

De asemenea, s-a mai constatat că la

acea dată era exclusă manifestarea de voință a reclamantei în alegerea unui alt

domiciliu a reclamantei, luând în considerare art. 8 din Decretul nr. 31/1954.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta, susținând că instanța, fără temei legal, a acordat drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu toate că prin art. 1 și 2 se prevăd în mod

expres și limitativ, categoriile de persoane beneficiare a acestor drepturi.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de

Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică.

Dispozițiile Legii nr. 189/2000 nu

prevăd reglementări exprese în ce privește excluderea persoanelor, de la acest

drept.

O asemenea abordare ar duce la

crearea unui regim discriminatoriu între membrii aceleași familii care au

suferit aceleași privațiuni și, ar fi contrară și dispozițiilor art. 100 C. fam., referitor la domiciliul minorului, precum și de prevederile art. 14 din Decretul nr. 31/1954,

sens pe care legea nu l-a avut.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1241 din 16 octombrie

2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 iunie 2004.