ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5519/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5519/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30
iunie 2003, sub nr. 4372, la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios
administrativ, reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană
de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 10511 din 4 iunie 2003, prin care i-a
fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999,
aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, prin sentința
civilă nr. 971, pronunțată la 29 august 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea
nr. 10511 din 4 iulie 2003 și a obligat Casa Județeană de Pensii Cluj să-i
recunoască reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 23 august 1944 - 6
martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând
cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi,
din teritoriul Ardealului de Nord, aflat sub ocupație străină.
Împrejurarea că s-a născut ulterior,
nu justifică refuzul recunoașterii statutului de refugiat, fiind de neconceput
ca un membru al unei familii să aibă un alt regim juridic, decât restul.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, invocând nelegalitatea
acesteia.
În motivarea recursului s-a precizat
că legea stabilește expres și limitativ categoriile de persoane ce beneficiază
de aceste drepturi și că instanța a adăugat la lege.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte de Casație și Justiție,
analizând actele dosarului, urmează să constate că hotărârea pronunțată de
Curtea de Apel Cluj este legală și temeinică.
Caracterul reparator al legii a avut
în vedere pe toți membrii de familie care au avut de suferit aceleași
persecuții.
A acorda aceste drepturi numai
părinților, nu și copiiilor născuți pe durata refugiului, ar însemna să se
creeze un regim discriminatoriu între membrii aceleiași familii, sens pe care
legea nu l-a avut.
De altfel, această interpretare ar
fi contrară dispozițiilor referitoare la capacitatea juridică a persoanei,
precum și art. 100 C. fam., privind domiciliul minorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 971 din 29 august 2003
a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 iunie 2004.