ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2271/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 81 din 22

ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj s-a admis acțiunea introdusă de reclamanta

C.M. împotriva Casei de Pensii a județului Cluj, dispunându-se anularea

hotărârii nr. 5046/7 noiembrie 2002 a pârâtei și fiind obligată aceasta să-i recunoască

reclamantei statutul de refugiat pe intervalul 26 septembrie 1943 – 6 martie

1945, acordându-i drepturile legal cuvenite cu începere de la 1 decembrie 2002.

În motivarea soluției date, prima

instanță a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi

din Ardealul de Nord la Turda, pe data de 26 septembrie 1943.

Că în atare situație beneficiază de

statutul de refugiat al părinților săi, dat fiind că pentru reclamanta minoră

era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi, ținând seama de

dispozițiile art. 100 C. fam. și ale prevederilor art. 14 alin. (1) din

Decretul nr. 3/1954, precum și ale dispozițiilor art. 8 din Decretul nr.

31/1954.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere

și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în

mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea

drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu precizările aduse prin H.G .nr. 127/2002.

De asemenea, s-a reținut că pentru

motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu

minorilor – refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu – statul

având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.

Sentința a fost recurată de pârâtă

care, prin motivele de casare formulate în scris, a susținut că intimata nu

și-a schimbat domiciliul, fiind născută la Turda și nici nu a suferit

persecuții etnice.

Prin motivele de casare formulate în

scris recurenta a susținut că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, precum și

că aceasta, personal, nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind deci

încadrată abuziv în categoria persoanelor refugiate prevăzută de lege.

Critica este nefondată.

Constituie fapt cert, necontestat în

cauză, că reclamanta s-a născut în timpul refugiului la care au fost constrânși

părinții săi, ca efect al circumstanțelor istorice din perioada respectivă.

Cunoscând că statutul minorului este

direct legat de cel al părinților săi și că nu poate fi privit independent de

acesta, raportat la condiția sa de minor, în virtutea dispozițiilor legale care

guvernează materia, ca și a rațiunilor de ordin umanitar, afectiv, de protecție

și întreținere, urmează că, în mod corect prima instanță a apreciat că

reclamanta se află în situația legală de a beneficia de măsurile reparatorii

ale actului normativ evocat.

Minorul, mai ales la o vârstă atât

de fragedă, nu poate fi considerat ca o entitate abstractă beneficiind de

alegerea unui domiciliu propriu sau putând fi subiect direct al unor persecuții

etnice, a rezuma problema juridică din speță la aceste coordonate demonstrând o

abordare formală a termenilor legii, contrar finalității sale raționale și de

echitabilă aplicare.

Hotărârea pronunțată în cauză se

vădește temeinică și legală, cu o motivare judicioasă, astfel încât motivele de

recurs apar nefondate impunându-se respingerea lor și menținerea soluției date.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 81 din 22 ianuarie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2003.