ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2271/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 81 din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj s-a admis acțiunea introdusă de reclamanta C.M. împotriva Casei de Pensii a județului Cluj, dispunându-se anularea hotărârii nr. 5046/7 noiembrie 2002 a pârâtei și fiind obligată aceasta să-i recunoască reclamantei statutul de refugiat pe intervalul 26 septembrie 1943 – 6 martie 1945, acordându-i drepturile legal cuvenite cu începere de la 1 decembrie 2002. În motivarea soluției date, prima instanță a reținut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi din Ardealul de Nord la Turda, pe data de 26 septembrie 1943. Că în atare situație beneficiază de statutul de refugiat al părinților săi, dat fiind că pentru reclamanta minoră era exclus alt domiciliu decât cel al părinților săi, ținând seama de dispozițiile art. 100 C. fam.

și ale prevederilor art. 14 alin. (1) din Decretul nr. 3/1954, precum și ale dispozițiilor art. 8 din Decretul nr. 31/1954. Pe de altă parte, s-a avut în vedere și faptul că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la acordarea drepturilor bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu precizările aduse prin H.G .nr. 127/2002. De asemenea, s-a reținut că pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor – refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu – statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.

Sentința a fost recurată de pârâtă care, prin motivele de casare formulate în scris, a susținut că intimata nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută la Turda și nici nu a suferit persecuții etnice. Prin motivele de casare formulate în scris recurenta a susținut că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, precum și că aceasta, personal, nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind deci încadrată abuziv în categoria persoanelor refugiate prevăzută de lege. Critica este nefondată. Constituie fapt cert, necontestat în cauză, că reclamanta s-a născut în timpul refugiului la care au fost constrânși părinții săi, ca efect al circumstanțelor istorice din perioada respectivă.

Cunoscând că statutul minorului este direct legat de cel al părinților săi și că nu poate fi privit independent de acesta, raportat la condiția sa de minor, în virtutea dispozițiilor legale care guvernează materia, ca și a rațiunilor de ordin umanitar, afectiv, de protecție și întreținere, urmează că, în mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta se află în situația legală de a beneficia de măsurile reparatorii ale actului normativ evocat. Minorul, mai ales la o vârstă atât de fragedă, nu poate fi considerat ca o entitate abstractă beneficiind de alegerea unui domiciliu propriu sau putând fi subiect direct al unor persecuții etnice, a rezuma problema juridică din speță la aceste coordonate demonstrând o abordare formală a termenilor legii, contrar finalității sale raționale și de echitabilă aplicare.

Hotărârea pronunțată în cauză se vădește temeinică și legală, cu o motivare judicioasă, astfel încât motivele de recurs apar nefondate impunându-se respingerea lor și menținerea soluției date.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 81 din 22 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.