ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1879/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta B.M. a chemat în judecată, Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 6067 din 6 decembrie 2002 și obligarea acestei autorități de a-i acorda drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative sus-menționate, fiind născută în refugiu. Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1225 din 16 octombrie 2003, a respins excepția tardivității acțiunii, a admis acțiunea reclamantei B.M.

și a dispus anularea hotărârii nr. 6067 din 6 decembrie 2002, obligând pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 12 aprilie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta s-a născut în anul 1942, în localitatea Turda, unde părinții săi s-au refugiat și că având în vedere situația de refugiați a părinților reclamantei, și aceasta, minoră fiind, a avut aceeași situație. Ținând cont de contextul general în care cetățenii români au avut de suferit prejudicii, prin refugiere, s-a apreciat că din motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, a tuturor cetățenilor săi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că, reclamanta s-a născut la data de 12 aprilie 1942, în localitatea Turda, din părinți care s-au refugiat, anterior nașterii, în această localitate. Plecând de la această stare de fapt, în mod greșit instanța de fond a reținut că ar avea calitatea de refugiat, întrucât pentru a dobândi această calitate, în sensul Legii nr. 189/2000 și a H.G. nr. 127/2002, era necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să-și schimbe domiciliul în altă localitate, condiție neîndeplinită în cazul dat. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat.

Este incontestabil că reclamanta B.M. s-a născut la data de 12 aprilie 1942, în localitatea Turda, din părinți care s-au refugiat, anterior nașterii sale, în această localitate. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1225 din 16 octombrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2005.