ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1879/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1879/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
pe calea contenciosului administrativ, reclamanta B.M. a chemat în judecată,
Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 6067 din 6
decembrie 2002 și obligarea acestei autorități de a-i acorda drepturile
prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are
calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative sus-menționate,
fiind născută în refugiu.
Pârâta, prin întâmpinare, a
invocat excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1225 din 16
octombrie 2003, a respins excepția tardivității acțiunii, a admis acțiunea
reclamantei B.M. și a dispus anularea hotărârii nr. 6067 din 6 decembrie 2002,
obligând pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada
12 aprilie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel,
prima instanță a reținut că reclamanta s-a născut în anul 1942, în localitatea
Turda, unde părinții săi s-au refugiat și că având în vedere situația de
refugiați a părinților reclamantei, și aceasta, minoră fiind, a avut aceeași
situație.
Ținând cont de contextul
general în care cetățenii români au avut de suferit prejudicii, prin refugiere,
s-a apreciat că din motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament
discriminatoriu, minorilor născuți în refugiu, statul având îndatorirea de
protecție și sprijin în mod egal, a tuturor cetățenilor săi.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut în
esență că, reclamanta s-a născut la data de 12 aprilie 1942, în localitatea
Turda, din părinți care s-au refugiat, anterior nașterii, în această
localitate.
Plecând de la această stare
de fapt, în mod greșit instanța de fond a reținut că ar avea calitatea de
refugiat, întrucât pentru a dobândi această calitate, în sensul Legii nr. 189/2000
și a H.G. nr. 127/2002, era necesar ca datorită persecuțiilor etnice la care a
fost supusă, să-și schimbe domiciliul în altă localitate, condiție
neîndeplinită în cazul dat.
Curtea, analizând actele și
lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale
aplicabile, constată că recursul este nefondat.
Este incontestabil că
reclamanta B.M. s-a născut la data de 12 aprilie 1942, în localitatea Turda,
din părinți care s-au refugiat, anterior nașterii sale, în această localitate.
Potrivit prevederilor art. 1
din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6
septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una
din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea
teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul
reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru
prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din
motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate
persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor
exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât
persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea
care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care
s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor
care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,
toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
În cauză este necontestat că
reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți
să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe
care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Față de considerentele mai
sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca
atare, menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 1225 din 16
octombrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 martie 2005.