ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3339/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 29 ianuarie 2003, P.V. a

solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj să se dispună

anularea hotărârii nr. 5257 din 11 noiembrie 2002, prin care comisia

constituită pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte

normative.

De asemenea, a cerut obligarea

pârâtei să-i acorde drepturile respective, cu începere de la data de 1

decembrie 2002.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că urmare aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, situată în Ardealul de Nord, în

orașul Turda.

Deși a făcut dovada nașterii în

localitatea respectivă, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins

cererea cu o motivare eronată, care ignoră starea de fapt reală, precum și

reglementarea conținută în actele normative invocate în cerere.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 232 din 19

martie 2003 a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că dispozițiile

legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd, în mod imperativ,

înlăturarea celor născuți în refugiu de la acordarea drepturilor bănești

pretinse.

Ținând seama și de contextul general

în care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, s-a apreciat că

pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament

discriminatoriu minorilor – refugiați împreună cu părinții sau născuți în

refugiu – statul având îndatorirea de protecție și sprijin egal a tuturor

cetățenilor săi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut că în mod

eronat prima instanță a admis acțiunea deoarece reclamanta P.V. nu și-a

schimbat domiciliul (fiind născută în orașul Turda) și nici nu a suferit

persecuții pentru motive etnice. Prin urmare, ea nu putea fi încadrată în

categoria persoanelor refugiate, prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 127/2002.

Critica este neîntemeiată.

Cu actele de stare civilă și

legitimația de refugiat a mamei sale, eliberată de autoritatea publică

competentă, reclamanta P.V. a dovedit faptul nașterii la data de 14 mai 1942 în

orașul Turda, în timpul refugiului părinților din Ardealul de Nord, determinat

de aplicarea Dictatului de la Viena.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă

între 14 mai 1942 și 6 martie 1945.

Curtea de Apel Cluj a reținut corect

această stare de fapt ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în timpul refugiului de la

beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, de vreme ce

alături de părinți, ei au suportat, indiscutabil, aceleași privațiuni datorate

strămutării în altă localitate decât aceea de domiciliu.

Norma juridică în vigoare, nu face

nici o distincție între persoanele refugiate ca urmare a unor acte de

persecuție pentru motive etnice și persoanele născute în timpul refugiului

părinților lor.

Având în vedere aceste considerente

și în lipsa unor motive de casare de ordine publică care ar putea fi invocate

din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 232 din 19 martie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 21 octombrie 2003.