ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3175/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 28 ianuarie 2003, C.D. a solicitat ca

în contradictoriu cu Casa Județeană de pensii Cluj să se dispună anularea

hotărârii nr. 6070 din 6 decembrie 2002, prin care comisia constituită pentru

aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a respins

cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.

De asemenea, a cerut obligarea pârâtei să-i

acorde drepturile respective, cu începere de la data de 1 decembrie 2002.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

urmare aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost nevoiți să se

refugieze din localitatea de domiciliu, situată în Ardealul de Nord, în orașul

Mediaș.

Deși a făcut dovada nașterii în localitatea

respectivă, în timpul refugiului părinților, pârâta i-a respins cererea cu o

motivare eronată, care ignoră starea de fapt reală, precum și reglementarea

conținută în actele normative invocate în cerere.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 207 din 13 martie 2003 a

admis acțiunea astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că dispozițiile legale

aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd, în mod imperativ, înlăturarea

celor născuți în refugiu de la acordarea drepturilor bănești pretinse.

Ținând seama și de contextul general în care

cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, s-a apreciat că pentru

motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu

minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având

îndatorirea de protecție și sprijin egal a tuturor cetățenilor săi.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut că în mod eronat prima

instanță a admis acțiunea deoarece reclamanta C.D. nu și-a schimbat domiciliul

(fiind născută în orașul Mediaș, județul Sibiu) și nici nu a suferit persecuții

pentru motive etnice. Prin urmare, ea nu putea fi încadrată în categoria

persoanelor refugiate, prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 127/2002.

Critica este neîntemeiată.

Cu actele de stare civilă și legitimația de

refugiat a mamei sale, eliberată de autoritatea publică competentă, reclamanta C.D.

a dovedit faptul nașterii la data de 17 noiembrie 1941 în orașul Mediaș, în

timpul refugiului părinților din Ardealul de Nord, determinat de aplicarea Dictatului

de la Viena.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă între 17

noiembrie 1941 și 6 martie 1945.

Curtea de Apel Cluj a reținut corect această

stare de fapt ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare nu-i exclude pe cei născuți în timpul refugiului de la

beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999, de vreme ce

alături de părinți, ei au suportat, indiscutabil, aceleași privațiuni datorate

strămutării în altă localitate decât aceea de domiciliu.

Norma juridică în vigoare, nu face nici o

distincție între persoanele refugiate ca urmare a unor acte de persecuție

pentru motive etnice și persoanele născute în timpul refugiului părinților lor.

Având în vedere aceste considerente și în lipsa

unor motive de casare de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu,

conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 207 din 13 martie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 14

octombrie 2003.