ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3441/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 februarie 2003, S.D. a

solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună

anularea hotărârii nr. 7153 din 27 ianuarie 2003, prin care Comisia constituită

pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, i-a

respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute în aceste acte normative.

De asemenea, a obligat această

autoritate publică să emită o nouă hotărâre și să-i recunoască acele drepturi,

cu începere de la data de 1 ianuarie 2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că urmare a aplicării Dictatului de la Viena, părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din municipiul Cluj-Napoca, unde domiciliau, la Turda.

Deși a făcut dovada nașterii la 21

decembrie 1943 în localitatea respectivă, comisia menționată mai sus i-a

respins cererea cu o motivare eronată, care ignoră atât starea de fapt reală,

cât și reglementarea conținută în actele normative invocate în cerere.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 317 din 1

aprilie 2003, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.

Instanța a reținut că dispozițiile

legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd, în mod imperativ,

înlăturarea celor născuți în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești

pretinse.

Ținând seama de contextul general în

care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, s-a apreciat că

pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament

discriminatoriu minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în

refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin egal a tuturor

cetățenilor săi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta a susținut că în mod

greșit prima instanță a admis acțiunea, deoarece reclamanta S.D. nu și-a

schimbat domiciliul, fiind născută în orașul Turda și nici nu a suferit

persecuții pentru motive etnice. Prin urmare, ea nu putea fi încadrată în

categoria persoanelor refugiate, prevăzută de art. 2 din HG nr. 127/2002.

Critica este neîntemeiată.

Cu actele de stare civilă,

certificatul nr. C/3784 din 11 decembrie 2002 eliberat de Direcția Județeană

Cluj a Arhivelor Naționale și declarația autentică a martorilor M.P. și P.M.,

reclamanta a dovedit faptul nașterii în orașul Turda, la data de 21 decembrie

1942, în timpul refugiului părinților săi, din municipiul Cluj-Napoca,

determinat de aplicarea Dictatului de la Viena.

Perioada de refugiu a fost cuprinsă

între luna iulie 1940 și luna noiembrie 1944.

Curtea de Apel Cluj a reținut în mod

corect această stare de fapt, ca și concluzia că Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în timpul

refugiului de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) al O.G. nr. 105/1999,

de vreme ce, indiscutabil, ei au suportat aceleași privațiuni datorate

strămutării în altă localitate decât aceea de domiciliu.

Norma juridică în vigoare nu face

nici o distincție între persoanele refugiate, ca urmare a unor acte de

persecuție pentru motive etnice și persoanele născute în timpul refugiului

părinților lor.

Având în vedere aceste considerente

și în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate

din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 317 din 1 aprilie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2003.