ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3170/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la 3 februarie 2003, V.E. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței anularea hotărârii nr .6860

din 21 ianuarie 2003 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de

persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în

refugiu la data de 6 august 1943.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 223 din 18

martie 2003, a admis contestația reclamantei V.E. și a anulat hotărârea nr.

6860 din 21 ianuarie 2003, a Casei de Pensii Cluj.

A obligat pârâta să emită o nouă

hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de refugiat, în condițiile art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 6 august 1943 – 1 octombrie 1944 și

să-i acorde drepturile cuvenite de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în considerarea dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14

alin. (1) din Decretul nr. 3/1945, era exclus ca reclamanta să aibă alt

domiciliu decât al părinților și nu se justifică aplicarea unui tratament

discriminatoriu minorilor născuți în refugiu, statul având îndatorirea de

protecție și sprijin în mod egal, tuturor cetățenilor săi.

Împotriva sentinței nr. 223 din 18

martie 2003 a Curții de Apel Cluj, a formulat recurs Casa Județeană de Pensii

Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut în esență că

intimata s-a născut la data de 6 august 1943 în comuna Bănești, județul

Prahova, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii, în această

localitate și că nu are calitatea de refugiat, întrucât legea stabilește în mod

imperativ și limitativ, categoriile care pot beneficia de aceste drepturi.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția Curții de apel este legală și

temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 223 din 18 martie 2003

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2003.