ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3237/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1131 la 5 februarie 2003 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta T.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 6540 din 12 decembrie 2002 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născută în refugiu, la data de 24 septembrie 1941. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 273 din 25 martie 2003, a admis contestația formulată de reclamanta T.F.

împotriva Casei Județene de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 6540/2002 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, calitatea de refugiat pe perioada 24 septembrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i stabilească dreptul la indemnizația prevăzută de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2003. În motivarea soluției s-a reținut că reclamanta are calitate de refugiat pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 24 septembrie 1941 și data încetării refugiului; că s-a dovedit situația de refugiați a părinților reclamantei și că nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal, pentru toți cetățenii săi.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, reiterând aspectele invocate în hotărârea nr. 6540/2002, prin care a respins cererea reclamantei, respectiv că aceasta nu era născută la data strămutării părinților, situație în care nu avea domiciliu de unde să fie strămutată. Recursul este nefondat. În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În această categorie se include și persoana care a fost expulzată, persoanele care s-au refugiat și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral. În raport cu aceste dispoziții, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanta, fiind născută în perioada în care părinții se aflau în refugiu, la 24 septembrie 1941, are statutul de refugiat, de la data nașterii și până la data de 6 martie 1945 și, deci, beneficiază de facilitățile acordate prin lege, întrucât efectele refugiului s-au răsfrânt și asupra copiilor, nu numai asupra părinților. În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 273 din 25 martie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2003.