ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 819/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 3 decembrie 2003, reclamanta P.L. a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 11755 din 29 octombrie 2003.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că prin hotărârea menționată a fost respinsă cererea privind acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși actele depuse fac dovada că

părinții au fost refugiați și că ea s-a născut în refugiu.

Prin sentința civilă nr. 6 din 6

ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei P.L., împotriva pârâtei Casa

Județeană de Pensii Cluj. A anulat hotărârea nr. 11755 din 29 octombrie 2003,

emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei, statutul de

refugiată, pe perioada 30 iulie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor

strămutate, nu prevăd în mod expres și imperativ, înlăturarea persoanelor

născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești. S-a mai apreciat că

pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu,

persoanelor născute în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și

sprijin în mod egal tuturor cetățenilor.

Împotriva sentinței civile sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că

reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinților săi și că nu are

calitatea de refugiată și nu a suferit persecuții din motive etnice.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

14 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și persoanele

juridice, domiciliul minorului este la părinții săi, iar potrivit art. 100 C.

fam., copilul minor locuiește la părinții săi.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun, și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe, cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și

de educație.

Concluzia la care se ajunge prin

asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales

de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă

părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea adusă de

prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6

situații enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii, pe

care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,

menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 6 din 6 ianuarie 2004,

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 februarie 2005.