ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2316/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta M.A. a chemat în judecată

Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu

pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii

nr. 5393 din 14 noiembrie 2002 emisă de aceasta din urmă, în sensul de a fi

obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul

actelor menționate, fiind născută în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 55 din 15

ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr.

5393 din 14 noiembrie 2002.

Totodată, a obligat pârâta să-i

recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada 14 februarie 1943

– 6 martie 1945 și să-i achite indemnizația cuvenită, începând cu data de 1

decembrie 2002.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu

prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu de la

acordarea drepturilor bănești.

A mai reținut și că în condițiile în

care cetățenii români au suferit prejudicii prin refugiere, pentru motive de

echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor

refugiați împreună cu părinții lor, născuți în refugiu, statul având

îndatorirea de protecție și sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii

Cluj.

Recurenta a susținut că reclamanta a

fost încadrată abuziv de către prima instanță în categoria persoanelor

refugiate prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 127/2002, întrucât aceasta nu și-a

schimbat domiciliul și nici nu a suferit persecuții din motive etnice,

localitatea Timișoara aparținând statului român.

Recursul este nefondat.

În mod incontestabil, reclamanta s-a

născut la data de 14 februarie 1943 în localitatea Timișoara, județul Timiș,

unde familia părinților săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de

domiciliu Cluj, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive

etnice în Ardealul de Nord după data de 6 septembrie 1940.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 6 septembrie

1940 – 6 martie 1945, a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Având în vedere considerentele de

mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de

recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

İN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 55 din 15 ianuarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2003.