ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2320/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul M.A.L. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca prin hotărârea

pe care o va pronunța să dispună anularea hotărârii nr. 5312 din 12 noiembrie

2002 emisă de pârât, în sensul de a fi obligată să-i acorde drepturile prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate

de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născut în

refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 104 din 30

ianuarie 2003, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr.

5312 din 12 noiembrie 2002 emisă de pârâtă. Totodată, a dispus și obligarea

acesteia (pârâtei) să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

modificată, pentru perioada de refugiu 11 martie 1943 – 6 martie 1945, începând

cu data de 1 decembrie 2001.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că având în vedere contextul general în care cetățenii

români au suferit prejudicii prin refugiere, pentru motive de echitate nu se

justifică aplicarea unui regim discriminatoriu minorilor, refugiați împreună cu

părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și

sprijin în mod egal tuturor cetățenilor săi.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurenta a susținut că reclamantul

a fost încadrat abuziv de către prima instanță în categoria persoanelor

refugiate prevăzută de art. 2 din H.G. nr. 127/2002, întrucât, pe de o parte,

nu și-a schimbat domiciliul, iar pe de alta nu a suferit persecuții din motive

etnice, localitatea Turda aparținând statului român.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că reclamantul s-a

născut la data de 11 martie 1943 în localitatea Turda, județul Cluj, unde

familia părinților săi fusese nevoită să se refugieze din localitatea de

domiciliu Cluj, județul Cluj, ca urmare a persecuțiilor exercitate din motive

etnice în Ardealul de Nord după data de 6 septembrie 1940.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 6 septembrie

1940 – 6 martie 1945, a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuțiilor

etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr.

105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Având în vedere considerentele de

mai sus, care justifică pe deplin soluția de admitere a acțiunii, motivele de

recurs sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

İN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 104 din 30 ianuarie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 iunie 2003.