ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2516/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2516/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2003
reclamanta N.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de
Pensii Cluj anularea hotărârii nr. 5597 din 22 noiembrie 2002 și acordarea
drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000
întrucât are calitate de persoană născută în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ,
prin sentința civilă nr. 138 pronunțată la 12 februarie 2003 a admis acțiunea formulată
de reclamanta N.E. și a anulat hotărârea nr. 5597 din 22 noiembrie 2002 emisă
de emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat-o să-i recunoască
statutul de refugiat pe intervalul 4 iunie 1943 – 6 martie 1945 precum și la
drepturile legale cuvenite începând cu 1 decembrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
fond a reținut că probele administrate în cauză a fost dovedită situația de
refugiați a părinților reclamantei, că aceasta fiind minoră a avut același
regim.
S-au mai avut în vedere dispozițiile
art. 100 C. fam. precum și împrejurarea că în contextul general în care cetățenii
români au suferit prejudicii prin refugiere, nu se justifică aplicarea unui
tratament discriminatoriu minorilor refugiați împreună cu părinții sau născut în
timpul refugiului.
Împotriva sentinței pronunțată de
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a
declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj invocând nelegalitatea și
netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a susținut
că Legea nr. 189/2000 art. 1 și H.G. nr. 127/2002 art. 1 și art. 2 prevăd în
mod expres și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de aceste
drepturi și că instanța a admis acțiunea fără temei legal.
Recursul este nefondat.
Curtea analizând dosarul urmează să constate că hotărârea
atacată cu recurs este legală și temeinică.
Rezultă că instanța de fond a reținut
în urma probelor administrarea că reclamanta s-a născut în perioada în care
părinții s-au aflat în refugiu și că nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu,
pentru reclamanta minoră fiind exclus un alt domiciliu decât cel al părinților
potrivit art. 100 C. fam.
De asemenea, așa cum s-a reținut,
dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod
imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu la acordarea drepturilor
bănești.
Acesta fiind sensul legii, Curtea
urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 138
din 7 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 24 iunie 2003.