ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4078/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7

aprilie 2003, reclamantul F.T. a solicitat anularea hotărârii nr. 8586 din 18

martie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul de a fi obligată

pârâta să-i recunoască calitatea de persoană refugiată, în conformitate cu

dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și completată

cu H.G. nr. 127/2002.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că pârâta i-a respins în mod greșit cererea, argumentat de

împrejurarea că la data strămutării părinților, solicitantul nu era născu, și

că, astfel, nu avea un domiciliu de unde să fie fost strămutat.

În realitate, a arătat reclamantul,

chiar dacă s-a născut în refugiu, a suportat alături de părinte, rigorile

persecuției etnice la care fusese supusă populația românească din Ardealul de

Nord, având astfel dreptul de a beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000,

pentru perioada 18 septembrie 1941 - 6 martie 1945.

Prin sentința civilă nr. 582 din 15

mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 8586 din 18 martie

2003, emisă de pârâtă și a obligat-o să-i acorde reclamantului drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată, pentru perioada de refugiu 18

septembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 martie 2003.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 100 C. fam. și art. 14 alin.

(1) din Decretul nr. 31/1954, reclamantul minor nu poate avea alt domiciliu,

decât cel al părinților săi, apoi având în vedere vârsta reclamantului la acea

dată, era exclusă manifestarea de voință a acestuia, în sensul alegerii unui

alt domiciliu.

Împotriva sentinței a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că

reclamantul nefiind născut la data strămutării părinților săi, nu avea un

domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, din motive etnice,

așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 189/2000 și art. 1 și 2 din H.G. nr.

127/2002.

S-a susținut că legea nu menționează

expres această categorie de beneficiari, dar stabilește limitativ categoriile

de persoane ce pot beneficia de aceste drepturi.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate, se constată că recursul este nefondat și urmează să fie

respins ca atare.

Instanța de fond a reținut în mod

întemeiat că reclamantul s-a aflat în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, întrucât prin naștere, a dobândit statutul de refugiat al părinților

săi.

Împrejurarea arătată de pârâtă,

aceea că reclamantul nefiind născut la data refugierii părinților săi, nu avea

un domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, nu prezintă

relevanță în aprecierea statului juridic al reclamantului. Acesta a dobândit

prin naștere, după cum a reținut în mod corect instanța de fond, statutul

juridic al părinților și anume, acela de refugiat, respectiv domiciliul și

cetățenia autorilor săi din statul de origine, un drept de ședere temporară în

statul primitor.

Având în vedere cele expuse mai sus,

se va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 582 din 15 mai 2003 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 noiembrie 2003.