ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1052/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 811 din 22

decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis excepția invocată de reclamantul Ș.I., în litigiul de

asigurări sociale ce formează obiectul dosarului nr. 816/RG/2005, al secției

civile, de muncă și asigurări sociale al aceleiași instanțe.

Pe cale de consecință, în

contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Casa de Pensii a municipiului

București, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul

Apărării Naționale și S.R.I., Curtea a constatat nelegalitatea dispoziției pct.

13.3 din Ordinul ministrului de interne nr. 266 din 28 mai 2002 și a celei

cuprinse în pct. I.2 alin. (3) din Nota comună nr. 194 din 26 septembrie 2001 a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei București, Ministerului Apărării

Naționale, S.R.I. și Ministerului de Interne.

De asemenea, a obligat pe pârâți să

plătească reclamantului, în solidar, suma de 654,3 RON cheltuieli de judecată.

Instanța de contencios administrativ

a reținut că prin modalitatea de reglementare, cele două texte restricționează

posibilitatea solicitantului de a beneficia în concret de dreptul stabilit prin

actul normativ de rang superior (art. 20 din Legea nr. 164/2001 și, respectiv, art.

194 din Legea nr. 19/2000), creându-se în fapt, condiționări pe care legea nu

le-a avut în vedere.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs, pârâții Ministerul Administrației și Internelor, S.R.I. și

Ministerul Apărării Naționale.

În esență, recurenții au susținut că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, deoarece normele juridice a

căror nelegalitate a fost invocată de reclamantul Ș.I. pe calea excepției,

conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, sunt în deplină conformitate cu prevederile

Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat și ale Legii nr. 19/2000,

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Recursurile declarate de pârâții

Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I. sunt fondate, în sensul

considerentelor ce vor fi analizate în continuare.

Așa cum rezultă din expunerea

rezumativă a lucrărilor din dosar, excepția de nelegalitate a prevederilor art.

13.3 din Ordinul Ministerului de Interne nr. 266/2002 și pct. I.2 alin. (3) din

Nota comună nr. 194/2001 a Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și

Familiei, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne și S.R.I., a

fost invocată de reclamantul Ș.I., în litigiile de asigurări sociale care în

prezent formează obiectul dosarului nr. 816/RG/2005, al Curții de Apel Cluj, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale.

Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004 a intrat în vigoare la data de 6 ianuarie 2005 și ea se aplică actelor

administrative individuale sau celor cu caracter normativ care au fost

comunicate sau publicate cu începere de la data respectivă.

Prin urmare, excepția de

nelegalitate se poate aplica numai cu privire la acte administrative adoptate

sau emise după intrarea în vigoare a noii legi organice, până la această dată

fiind aplicabile principiile generale de drept recunoscute atât de doctrină,

cât și de jurisprudență în materie.

Având în vedere că în prezenta

cauză, ambele acte normative a căror legalitate a fost contestată de reclamant,

pe calea excepției de nelegalitate, sunt anterioare datei de 6 ianuarie 2005,

curtea de apel sesizată trebuia să respingă excepția, ca inadmisibilă.

Neprocedând în modul arătat, instanța

a pronunțat o hotărâre cu încălcarea esențială a legii.

Față de considerentele expuse în

cele ce preced, urmează a se admite recursurile declarate de pârâții Ministerul

Administrației și Internelor și S.R.I., cu consecința modificării sentinței

atacate, în sensul respingerii excepției de nelegalitate invocată de

reclamantul Ș.I., ca inadmisibilă.

Cât privește recursul Ministerului

Apărării Naționale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că el nu a

fost declarat în termenul de 48 ore de la comunicarea hotărârii.

Din dovada anexată la dosar, rezultă

că sentința a fost comunicată recurentului, la data de 24 februarie 2006, iar

cererea de recurs s-a înregistrat la data de 27 februarie 2006, adică după

expirarea termenului prevăzut în art. 4 alin. (3) din Legea nr. 544/2004.

Ținând seama de această împrejurare,

urmează a se respinge recursul pârâtului Ministerul Apărării Naționale, ca

tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Administrației și Internelor și S.R.I. împotriva sentinței civile nr.

811 din 22 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul

că respinge excepția de nelegalitate invocată de Ș.I.

Respinge recursul declarat de

Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 811 din 22

decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 martie 2006.