ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1951/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată

la 6 aprilie 2006 în dosarul nr. 10452/3/2005 aflat pe rolul Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale s-a dispus sesizarea, secției de contencios administrativ și

fiscal, a aceleiași instanțe, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, în vedere

soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 1822/2004,

invocată de reclamantul S.V.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2499

din 23 octombrie 2006, prin care a respins excepția invocată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat legalitatea actului administrativ cu caracter

normativ, H.G. nr. 1822/2004, pe considerentul că acesta a fost emis în temeiul

dispozițiilor art. 108 din Constituția României, republicată, precum și a

prevederilor art. 9 alin. (3) și art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004

privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale

polițiștilor, ale art. 19 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 9 din Legea nr. 108/1999.

Hotărârea menționată a fost adoptată de Guvern cu avizul acordat de Consiliul

Legislativ și în baza notei de fundamentare întocmită de Ministerul

Administrației și Internelor.

Totodată, instanța de fond a

reținut că prin hotărârea menționată sunt stabilite locurile de muncă și

activitățile cu condiții speciale, alte condiții speciale specifice

polițiștilor, precum și faptul că susținerile reclamantului referitoare la

încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție sunt neîntemeiate,

deoarece nu se poate reține că s-ar crea o situație inechitabilă pentru

polițiștii aflați în activitate și pentru cei deja pensionați.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul S.V., solicitând casarea în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ. („hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și

a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”) și, susținând că în

fundamentarea hotărârii pronunțate instanța de fond a considerat în mod greșit

că cele două categorii de persoane, polițiștii în activitate și cei pensionați

la data apariției H.G. nr. 1822/2004, s-ar afla în situații diferite, ceea ce

ar impune un tratament juridic diferit. Reclamantul susține că prevederile

hotărârii criticate reglementează beneficiul și posibilitatea valorificării

unor drepturi câștigate în perioada când ambele categorii au lucrat în aceleași

condiții și că, din acest punct de vedere, se află într-o situație identică,

impunându-se același tratament juridic.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat

și va menține hotărârea instanței de fond, ca legală și temeinică, pentru următoarele

considerente:

H.G. nr. 1822/2004 are ca

obiect de reglementare stabilirea locurilor de muncă și activităților cu

condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru polițiști, fiind

emisă în temeiul legii.

Instanța de fond a reținut

în mod corect că susținerile reclamantului referitoare la încălcarea

prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României sunt neîntemeiate,

neputându-se considera că s-ar crea o situație inechitabilă celor două

categorii de polițiști, în activitate față de cei pensionați, întrucât actul

normativ se aplică numai pentru viitor, cu respectarea principiului

neretroactivității.

În același sens, se constată

că criticile formulate prin recurs sunt neîntemeiate, prevederile H.G. nr. 1822/2004

fiind în concordanță cu prevederile art. 9 din Legea nr. 179/2000 privind

pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor,

neîngrădind în nici un fel drepturile polițiștilor pensionați anterior,

neexistând o prevedere expresă în sensul că de încadrarea în condițiile de

muncă deosebite, speciale sau specifice beneficiază numai polițiștii în

activitate.

În consecință, recursul

urmează a fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.V., împotriva sentinței civile nr. 2499 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2007.