ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1951/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 6 aprilie 2006 în dosarul nr. 10452/3/2005 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a dispus sesizarea, secției de contencios administrativ și fiscal, a aceleiași instanțe, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, în vedere soluționării excepției de nelegalitate a dispozițiilor H.G. nr. 1822/2004, invocată de reclamantul S.V. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 2499 din 23 octombrie 2006, prin care a respins excepția invocată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat legalitatea actului administrativ cu caracter normativ, H.G. nr. 1822/2004, pe considerentul că acesta a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 108 din Constituția României, republicată, precum și a prevederilor art. 9 alin. (3) și art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, ale art. 19 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 9 din Legea nr. 108/1999. Hotărârea menționată a fost adoptată de Guvern cu avizul acordat de Consiliul Legislativ și în baza notei de fundamentare întocmită de Ministerul Administrației și Internelor.

Totodată, instanța de fond a reținut că prin hotărârea menționată sunt stabilite locurile de muncă și activitățile cu condiții speciale, alte condiții speciale specifice polițiștilor, precum și faptul că susținerile reclamantului referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție sunt neîntemeiate, deoarece nu se poate reține că s-ar crea o situație inechitabilă pentru polițiștii aflați în activitate și pentru cei deja pensionați. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.V., solicitând casarea în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. („hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”) și, susținând că în fundamentarea hotărârii pronunțate instanța de fond a considerat în mod greșit că cele două categorii de persoane, polițiștii în activitate și cei pensionați la data apariției H.G.

nr. 1822/2004, s-ar afla în situații diferite, ceea ce ar impune un tratament juridic diferit. Reclamantul susține că prevederile hotărârii criticate reglementează beneficiul și posibilitatea valorificării unor drepturi câștigate în perioada când ambele categorii au lucrat în aceleași condiții și că, din acest punct de vedere, se află într-o situație identică, impunându-se același tratament juridic. Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat și va menține hotărârea instanței de fond, ca legală și temeinică, pentru următoarele considerente: H.G. nr. 1822/2004 are ca obiect de reglementare stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru polițiști, fiind emisă în temeiul legii.

Instanța de fond a reținut în mod corect că susținerile reclamantului referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României sunt neîntemeiate, neputându-se considera că s-ar crea o situație inechitabilă celor două categorii de polițiști, în activitate față de cei pensionați, întrucât actul normativ se aplică numai pentru viitor, cu respectarea principiului neretroactivității. În același sens, se constată că criticile formulate prin recurs sunt neîntemeiate, prevederile H.G. nr. 1822/2004 fiind în concordanță cu prevederile art. 9 din Legea nr. 179/2000 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, neîngrădind în nici un fel drepturile polițiștilor pensionați anterior, neexistând o prevedere expresă în sensul că de încadrarea în condițiile de muncă deosebite, speciale sau specifice beneficiază numai polițiștii în activitate.

În consecință, recursul urmează a fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.V., împotriva sentinței civile nr. 2499 din 23 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2007.