ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3359/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1651

din 4 iulie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004

privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite,

speciale și alte condiții, specifice pentru polițiști - excepție invocată de

reclamantul S.D., în dosarul nr. 10467/3/2005 al Curții de Apel București, secția

a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și

Inspectoratul General al Poliției Române.

În motivarea sentinței se

reține că H.G. nr. 1822/2004 stabilește condiții mai favorabile de stabilire a

pensiei pentru polițiștii care ies la pensie după intrarea în vigoare a acestui

act normativ (în sensul că întreaga perioadă de muncă se consideră desfășurată

în condiții deosebite, speciale și alte condiții), față de situația

polițiștilor pensionați anterior acestei hotărâri.

Actul normativ menționat a

fost considerat ca nelegal în raport cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 179/2004,

privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor,

care statuează cu caracter de principiu că de prevederile legii beneficiază

polițiștii în activitate, cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu,

precum și urmașii acestora, și în raport cu art. 16 din Constituția României

privind interzicerea discriminării, s-a apreciat că H.G. nr. 1822/2004 creează

o discriminare între polițiștii în activitate și cei care au lucrat în aceleași

condiții, anterior datei intrării în vigoare a hotărârii.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs, pârâții Ministerul Administrației și Internelor,

Inspectoratul General al Poliției Române și Guvernul României, susținând, în

esență, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, atât pentru faptul

că nu era admisibilă excepția de nelegalitate privind un act normativ emis

anterior Legii nr. 544/2004 (intrată în vigoare la 6 ianuarie 2005), cât și

pentru faptul că actul atacat nu contravine normelor cu putere de lege care

reglementează domeniul respectiv.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurenții arată că hotărârea de guvern a fost emisă în baza art. 9 alin.

(3) și art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de

stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările

ulterioare, precum și în baza art. 19 din Legea nr. 10/2000, privind sistemul

public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și

completările ulterioare și art. 9 din Legea nr. 108/1999, pentru înființarea și

organizarea Inspecției Muncii, republicată.

Referirea care se face în

cuprinsul dispozițiilor actului normativ atacat cu privire la polițiștii în

activitate, este în concordanță cu formularea „Condițiile de muncă în care se

desfășoară activitatea polițiștilor”, utilizată în partea introductivă a

textului alin. (1) al art. 9 din Legea nr. 179/2004.

Totodată, arată recurenții,

un act normativ nu poate fi anulat pentru ceea ce nu prevede, adică pentru

faptul că nu menționează aplicarea sa, și în situația polițiștilor pensionați

anterior.

De asemenea, a fost

respectat principiul neretroactivității legii civile, consacrat prin art. 15 alin.

(2) din Constituție; în virtutea acestui principiu, atât Legea nr. 179/2004,

cât și H.G. nr. 1822/2004 se aplică raporturilor juridice privitoare la

pensionare, născute după intrarea lor în vigoare.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și criticile exprimate prin motivele de

recurs, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi

cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la

cererea părții interesate. În cazul actelor administrative cu caracter normativ

- art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevede expres că acestea pot fi

atacate oricând. Coroborând dispozițiile legale menționate, rezultă că excepția

de nelegalitate privitoare la un act normativ adoptat anterior Legii nr. 554/2004,

poate fi invocată în cadrul unui proces ce se desfășoară sub imperiul acestei

legi, astfel că nu poate fi reținut motivul de recurs privind respingerea

nelegală a excepției de inadmisibilitate formulat de recurentul-pârât

Ministerul Administrației și Internelor.

Înalta Curte constată, însă,

întemeiate criticile formulate de recurenți referitoare la soluția pronunțată

asupra fondului cauzei.

H.G. nr. 1822/2004 are ca

obiect de reglementare stabilirea locurilor de muncă și activităților cu

condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru polițiști, fiind

emisă în temeiul art. 108 din Constituția României, al art. 9 alin. (3) și al art.

24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind sistemul public de pensii

și alte drepturi de asigurări sociale și al art. 9 din Legea nr. 108/1999

privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii.

Potrivit art. 108 alin. (2)

din Constituția României, hotărârile guvernului se emit pentru organizarea

executării legilor, iar în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000,

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor

guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Folosirea sintagmei

„polițiștii în activitate” în cuprinsul H.G. nr. 1822/2004 este în concordanță

cu art. 9 din Legea nr. 179/2004, care se referă la „condițiile de muncă în

care se desfășoară activitatea polițiștilor”; aceste reglementări nu interzic

aplicarea lor și polițiștilor pensionați anterior.

Totuși, în măsura în care

prevederile corespunzătoare din Legea nr. 179/2004 ar fi considerate

neconstituționale de către părți sau de instanța care soluționează litigiul

privind drepturile de pensie ale reclamantului S.D., o astfel de problemă ar

putea fi soluționată numai de Curtea Constituțională, pe calea excepției de

neconstituționalitate a unor articole de lege.

Pentru considerentele

menționate, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit

încălcarea dispozițiilor Legii nr. 179/2004, prin H.G. nr. 1822/2004, astfel că

în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art.

4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursurile urmează a fi admise,

modificându-se sentința instanței de fond, în sensul respingerii excepției de

nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției

Române și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1651 din 4 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2006.