ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3359/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3359/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1651 din 4 iulie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice pentru polițiști - excepție invocată de reclamantul S.D., în dosarul nr. 10467/3/2005 al Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române. În motivarea sentinței se reține că H.G.
nr. 1822/2004 stabilește condiții mai favorabile de stabilire a pensiei pentru polițiștii care ies la pensie după intrarea în vigoare a acestui act normativ (în sensul că întreaga perioadă de muncă se consideră desfășurată în condiții deosebite, speciale și alte condiții), față de situația polițiștilor pensionați anterior acestei hotărâri. Actul normativ menționat a fost considerat ca nelegal în raport cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 179/2004, privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, care statuează cu caracter de principiu că de prevederile legii beneficiază polițiștii în activitate, cei cărora le-au încetat raporturile de serviciu, precum și urmașii acestora, și în raport cu art. 16 din Constituția României privind interzicerea discriminării, s-a apreciat că H.G.
nr. 1822/2004 creează o discriminare între polițiștii în activitate și cei care au lucrat în aceleași condiții, anterior datei intrării în vigoare a hotărârii. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Guvernul României, susținând, în esență, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, atât pentru faptul că nu era admisibilă excepția de nelegalitate privind un act normativ emis anterior Legii nr. 544/2004 (intrată în vigoare la 6 ianuarie 2005), cât și pentru faptul că actul atacat nu contravine normelor cu putere de lege care reglementează domeniul respectiv.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții arată că hotărârea de guvern a fost emisă în baza art. 9 alin. (3) și art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările ulterioare, precum și în baza art. 19 din Legea nr. 10/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 din Legea nr. 108/1999, pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată. Referirea care se face în cuprinsul dispozițiilor actului normativ atacat cu privire la polițiștii în activitate, este în concordanță cu formularea „Condițiile de muncă în care se desfășoară activitatea polițiștilor”, utilizată în partea introductivă a textului alin. (1) al art. 9 din Legea nr. 179/2004.
Totodată, arată recurenții, un act normativ nu poate fi anulat pentru ceea ce nu prevede, adică pentru faptul că nu menționează aplicarea sa, și în situația polițiștilor pensionați anterior. De asemenea, a fost respectat principiul neretroactivității legii civile, consacrat prin art. 15 alin. (2) din Constituție; în virtutea acestui principiu, atât Legea nr. 179/2004, cât și H.G. nr. 1822/2004 se aplică raporturilor juridice privitoare la pensionare, născute după intrarea lor în vigoare. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și criticile exprimate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente: Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
În cazul actelor administrative cu caracter normativ - art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 prevede expres că acestea pot fi atacate oricând. Coroborând dispozițiile legale menționate, rezultă că excepția de nelegalitate privitoare la un act normativ adoptat anterior Legii nr. 554/2004, poate fi invocată în cadrul unui proces ce se desfășoară sub imperiul acestei legi, astfel că nu poate fi reținut motivul de recurs privind respingerea nelegală a excepției de inadmisibilitate formulat de recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor. Înalta Curte constată, însă, întemeiate criticile formulate de recurenți referitoare la soluția pronunțată asupra fondului cauzei. H.G.
nr. 1822/2004 are ca obiect de reglementare stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru polițiști, fiind emisă în temeiul art. 108 din Constituția României, al art. 9 alin. (3) și al art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și al art. 9 din Legea nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii. Potrivit art. 108 alin. (2) din Constituția României, hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, iar în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Folosirea sintagmei „polițiștii în activitate” în cuprinsul H.G. nr. 1822/2004 este în concordanță cu art. 9 din Legea nr. 179/2004, care se referă la „condițiile de muncă în care se desfășoară activitatea polițiștilor”; aceste reglementări nu interzic aplicarea lor și polițiștilor pensionați anterior. Totuși, în măsura în care prevederile corespunzătoare din Legea nr. 179/2004 ar fi considerate neconstituționale de către părți sau de instanța care soluționează litigiul privind drepturile de pensie ale reclamantului S.D., o astfel de problemă ar putea fi soluționată numai de Curtea Constituțională, pe calea excepției de neconstituționalitate a unor articole de lege. Pentru considerentele menționate, Curtea apreciază că instanța de fond a reținut în mod greșit încălcarea dispozițiilor Legii nr. 179/2004, prin H.G.
nr. 1822/2004, astfel că în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursurile urmează a fi admise, modificându-se sentința instanței de fond, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1651 din 4 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.