ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3510/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată

la 15 mai 2006, în dosarul nr. 10.455/3/2005, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, a dispus sesizarea secției de contencios administrativ a aceleiași

instanțe, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3

pct. 1 C. proc. civ., pentru soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr.

1822/2004, invocată de reclamantul P.I., în litigiul având ca obiect

recalcularea vechimii în muncă și a drepturilor de pensie, prin recunoașterea

dreptului la încadrarea în grupa I de muncă a perioadei 15 noiembrie 1971 - 31

noiembrie 2001.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

civilă nr. 1653 din 4 iulie 2006, prin care a admis excepția invocată de

reclamant și, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a constatat

nelegalitatea H.G. nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă și

activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru

polițiști.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a considerat că H.G. nr. 1822/2004, care prevede că

dispozițiile sale se aplică polițiștilor în activitate, este nelegală, pentru

că încalcă Legea nr. 179/2004 și art. 16 din Constituție, prin crearea unei

situații discriminatorii între polițiștii în activitate și polițiștii

pensionari, care și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă sau

în condiții asemănătoare.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs, pârâții Guvernul României, Ministerul Administrației și

Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând casarea

hotărârii, ca nelegală și netemeinică.

În primul motiv de recurs,

s-a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii, ca

inadmisibilă, a excepției de nelegalitate, cu motivarea că Legea nr. 554/2004

nu se aplică actelor administrative adoptate sau emise înainte de data intrării

în vigoare a legii - 6 ianuarie 2005, indiferent dacă au caracter normativ sau

individual.

Prin cel de-al doilea motiv

de recurs, invocat pe fondul cauzei, recurenții au susținut că a fost greșit

admisă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004, care cuprinde norme

imperative cu privire la polițiștii în activitate, dar fără mențiuni

referitoare la polițiștii pensionați, ceea ce nu poate constitui o discriminare

sau o încălcare a principiului constituțional al egalității, cu atât mai mult,

cu cât instanța de fond nu are atribuții în controlul de constituționalitate și

al actelor de discriminare.

În dezvoltarea acestui motiv

de recurs, Inspectoratul General al Poliției Române a arătat că H.G. nr.

1822/2004 nu poate fi aplicată intimatului, pentru că a fost adoptată după

încetarea raporturilor sale de muncă, iar Guvernul României a precizat că

pentru polițiștii pensionari, actul normativ sus-menționat cuprinde dispoziții

tranzitorii care permit, în vederea stabilirii pensiei de serviciu, să fie

luate în considerare perioadele recunoscute în baza legislației anterioare ca

fiind lucrate în condiții de muncă deosebite sau speciale.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și va casa hotărârea

instanței de fond, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs privind

inadmisibilitatea excepției de nelegalitate este neîntemeiat față de

reglementarea cuprinsă în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede

că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în

cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții

interesate.

Pe fondul cauzei, criticile

formulate de recurenți sunt întemeiate, constatându-se că a fost greșit admisă

excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004.

H.G. nr. 1822/2004, privind

stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale

și alte condiții specifice pentru polițiști, a fost adoptată în temeiul art.

108 din Constituția României, art. 9 alin. (3) și art. 24 alin. (2) lit. c) din

Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări

sociale ale polițiștilor, art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public

de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și art. 9 din Legea nr.

108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii.

Constatând neconcordanța

dintre întregul conținut al acestui act normativ și totalitatea dispozițiilor

legii în executarea căreia a fost emis, și anume, Legea nr. 179/2004, instanța

de fond s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut prin excepția de nelegalitate

invocată.

Legătura cu fondul

litigiului de asigurări sociale și admisibilitatea excepției de nelegalitate au

fost stabilite în raport cu obiectul acțiunii de recalculare a drepturilor de

pensie ale intimatului-reclamant și cu calitatea sa de polițist, la data

pensionării.

În consecință, la

soluționarea excepției de nelegalitate, instanța de fond trebuia să analizeze

numai acele prevederi ale actului normativ, contestat pe cale incidentă, care

sunt susceptibile să producă efecte juridice vătămătoare față de

intimatul-reclamant, datorită neconformității lor cu Legea nr. 179/2004.

Astfel, se constată că H.G.

nr. 1822/2004 a fost adoptată în baza art. 9 și 24 din Legea nr. 179/2004, și

numai în funcție de conținutul acestora trebuia examinată excepția invocată.

Dispozițiile art. 9 și 24

din Legea nr. 179/2004 cuprind reglementarea cu caracter general a condițiilor

de muncă în care se desfășoară activitatea polițiștilor și a procentelor de

stabilire a pensiei în funcție de condițiile efective de muncă.

Raportat la domeniul de

aplicare al acestor dispoziții legale, care nu cuprind mențiuni referitoare la

polițiștii în activitate sau la cei pensionați, H.G. nr. 1822/2004 a fost legal

adoptată pentru stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții

deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru polițiști.

În realitate, motivele

pentru care a fost invocată excepția de nelegalitate, vizează interpretarea și

aplicarea H.G. nr. 1822/2004, în litigiul de asigurări sociale, iar nu

conformitatea acestui act normativ cu Legea nr. 179/2004 și cu art. 16 din

Constituția României.

Pentru considerentele

expuse, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și va respinge

excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004, invocată de intimatul-reclamant

P.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției

Române și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1653 din 4 iulie

2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2006.