ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3510/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la 15 mai 2006, în dosarul nr. 10.455/3/2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus sesizarea secției de contencios administrativ a aceleiași instanțe, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., pentru soluționarea excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 1822/2004, invocată de reclamantul P.I., în litigiul având ca obiect recalcularea vechimii în muncă și a drepturilor de pensie, prin recunoașterea dreptului la încadrarea în grupa I de muncă a perioadei 15 noiembrie 1971 - 31 noiembrie 2001. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 1653 din 4 iulie 2006, prin care a admis excepția invocată de reclamant și, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a constatat nelegalitatea H.G. nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru polițiști. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a considerat că H.G.

nr. 1822/2004, care prevede că dispozițiile sale se aplică polițiștilor în activitate, este nelegală, pentru că încalcă Legea nr. 179/2004 și art. 16 din Constituție, prin crearea unei situații discriminatorii între polițiștii în activitate și polițiștii pensionari, care și-au desfășurat activitatea în aceleași condiții de muncă sau în condiții asemănătoare. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, pârâții Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică. În primul motiv de recurs, s-a solicitat modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a excepției de nelegalitate, cu motivarea că Legea nr. 554/2004 nu se aplică actelor administrative adoptate sau emise înainte de data intrării în vigoare a legii - 6 ianuarie 2005, indiferent dacă au caracter normativ sau individual.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, invocat pe fondul cauzei, recurenții au susținut că a fost greșit admisă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004, care cuprinde norme imperative cu privire la polițiștii în activitate, dar fără mențiuni referitoare la polițiștii pensionați, ceea ce nu poate constitui o discriminare sau o încălcare a principiului constituțional al egalității, cu atât mai mult, cu cât instanța de fond nu are atribuții în controlul de constituționalitate și al actelor de discriminare. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, Inspectoratul General al Poliției Române a arătat că H.G.

nr. 1822/2004 nu poate fi aplicată intimatului, pentru că a fost adoptată după încetarea raporturilor sale de muncă, iar Guvernul României a precizat că pentru polițiștii pensionari, actul normativ sus-menționat cuprinde dispoziții tranzitorii care permit, în vederea stabilirii pensiei de serviciu, să fie luate în considerare perioadele recunoscute în baza legislației anterioare ca fiind lucrate în condiții de muncă deosebite sau speciale. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursurile și va casa hotărârea instanței de fond, pentru următoarele considerente: Motivul de recurs privind inadmisibilitatea excepției de nelegalitate este neîntemeiat față de reglementarea cuprinsă în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevede că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Pe fondul cauzei, criticile formulate de recurenți sunt întemeiate, constatându-se că a fost greșit admisă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004. H.G.

nr. 1822/2004, privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru polițiști, a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, art. 9 alin. (3) și art. 24 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, art. 19 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și art. 9 din Legea nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției Muncii. Constatând neconcordanța dintre întregul conținut al acestui act normativ și totalitatea dispozițiilor legii în executarea căreia a fost emis, și anume, Legea nr. 179/2004, instanța de fond s-a pronunțat asupra ceea ce nu s-a cerut prin excepția de nelegalitate invocată.

Legătura cu fondul litigiului de asigurări sociale și admisibilitatea excepției de nelegalitate au fost stabilite în raport cu obiectul acțiunii de recalculare a drepturilor de pensie ale intimatului-reclamant și cu calitatea sa de polițist, la data pensionării. În consecință, la soluționarea excepției de nelegalitate, instanța de fond trebuia să analizeze numai acele prevederi ale actului normativ, contestat pe cale incidentă, care sunt susceptibile să producă efecte juridice vătămătoare față de intimatul-reclamant, datorită neconformității lor cu Legea nr. 179/2004. Astfel, se constată că H.G. nr. 1822/2004 a fost adoptată în baza art. 9 și 24 din Legea nr. 179/2004, și numai în funcție de conținutul acestora trebuia examinată excepția invocată.

Dispozițiile art. 9 și 24 din Legea nr. 179/2004 cuprind reglementarea cu caracter general a condițiilor de muncă în care se desfășoară activitatea polițiștilor și a procentelor de stabilire a pensiei în funcție de condițiile efective de muncă. Raportat la domeniul de aplicare al acestor dispoziții legale, care nu cuprind mențiuni referitoare la polițiștii în activitate sau la cei pensionați, H.G. nr. 1822/2004 a fost legal adoptată pentru stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, speciale și alte condiții specifice pentru polițiști. În realitate, motivele pentru care a fost invocată excepția de nelegalitate, vizează interpretarea și aplicarea H.G. nr. 1822/2004, în litigiul de asigurări sociale, iar nu conformitatea acestui act normativ cu Legea nr. 179/2004 și cu art. 16 din Constituția României.

Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și va respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004, invocată de intimatul-reclamant P.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 1653 din 4 iulie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2006.