ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1671/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4619 din 15 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de G.D. în contradictoriu cu M.A.I. și I.G.P.R. și a constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 14 august 1968 – 1 septembrie 1975 se încadrează în grupa I de muncă. Prin aceeași sentință au fost obligați pârâții să elibereze documentele necesare în vederea recalculării vechimii în muncă și implicit a drepturilor de pensie. Investită cu soluționarea recursurilor declarate de G.D.

și M.A.I., împotriva acestei sentințe, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin încheierea din 4 aprilie 2006 a suspendat judecata acestora și în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a sesizat Curtea de Apel București, secția contencios administrativ cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004, invocat de recurentul – reclamant. Prin sentința civilă nr. 2831 din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate reținând pentru aceasta că actul normativ a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Împotriva acestei ultime sentințe a declarat recurs G.D.

susținând că în măsura în care H.G. nr. 1822/2004 reglementează beneficiu și posibilitatea verificării unor drepturi cuvenite și câștigate în perioada în care polițiștilor fie cei în activitate, fie cei pensionați, au lucrat în aceleași condiții, în mod evident se impune un tratament juridic identic. Recursul nu este fondat. Soluționând excepția de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a reținut excepția inadmisibilității acesteia, motivată de faptul că actul normativ a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Cu toate acestea, prin recursul său, recurentul nu critică de fapt această soluție, motivele de casare referindu-se exclusiv la fondul litigiului, respectiv la interpretarea și aplicabilitatea dispozițiilor H.G.

nr. 1822/2004. Or, sub acest aspect, practica a statuat că folosirea sintagmei „polițiști în activitate” în cuprinsul H.G. nr. 1822/2004 se afla în concordanță cu dispozițiile art. 9 Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor și care se referă de fapt la „condițiile de muncă în care își desfășoară activitatea polițiștii” fără să îngrădească în nici un fel drepturile polițiștilor pensionați anterior neexistând nici o prevedere expresă în acest sens. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.D., împotriva sentinței civile nr. 2831 din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.