ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1671/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4619

din 15 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, a admis în

parte acțiunea formulată de G.D. în contradictoriu cu M.A.I. și I.G.P.R. și a

constatat că activitatea desfășurată de reclamant în perioada 14 august 1968 –

1 septembrie 1975 se încadrează în grupa I de muncă.

Prin aceeași sentință au

fost obligați pârâții să elibereze documentele necesare în vederea recalculării

vechimii în muncă și implicit a drepturilor de pensie.

Investită cu soluționarea

recursurilor declarate de G.D. și M.A.I., împotriva acestei sentințe, Curtea de

Apel București, secția contencios administrativ, prin încheierea din 4 aprilie 2006 a suspendat judecata acestora și în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a

sesizat Curtea de Apel București, secția contencios administrativ cu

soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004, invocat de

recurentul – reclamant.

Prin sentința civilă nr.

2831 din 8 noiembrie 2006, Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate reținând

pentru aceasta că actul normativ a fost emis anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei ultime

sentințe a declarat recurs G.D. susținând că în măsura în care H.G. nr. 1822/2004

reglementează beneficiu și posibilitatea verificării unor drepturi cuvenite și

câștigate în perioada în care polițiștilor fie cei în activitate, fie cei

pensionați, au lucrat în aceleași condiții, în mod evident se impune un

tratament juridic identic.

Recursul nu este fondat.

Soluționând excepția de

nelegalitate a H.G. nr. 1822/2004, Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ, a reținut excepția inadmisibilității acesteia, motivată de

faptul că actul normativ a fost emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Cu toate acestea, prin

recursul său, recurentul nu critică de fapt această soluție, motivele de casare

referindu-se exclusiv la fondul litigiului, respectiv la interpretarea și

aplicabilitatea dispozițiilor H.G. nr. 1822/2004.

Or, sub acest aspect,

practica a statuat că folosirea sintagmei „polițiști în activitate” în cuprinsul

H.G. nr. 1822/2004 se afla în concordanță cu dispozițiile art. 9 Legea nr. 179/2004

privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor

și care se referă de fapt la „condițiile de muncă în care își desfășoară

activitatea polițiștii” fără să îngrădească în nici un fel drepturile

polițiștilor pensionați anterior neexistând nici o prevedere expresă în acest

sens.

Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de G.D., împotriva sentinței civile nr. 2831 din 8 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2007.