ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1398 din 24 mai 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a prevederilor art. 2 și art. 4 din H.G. nr. 1294/2001, ridicată de reclamantul G.S. în dosarul nr. 28332/3/2006 al aceleiași curți, Secția a VIII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Instanța a reținut că hotărârea menționată mai sus a fost adoptată în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 164/2001, reglementând modul de stabilire a locurilor de muncă și a activităților deosebite condiții speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare în activitate la data intrării în vigoare a legii, respectiv 10 aprilie 2001. De asemenea, prin hotărârea guvernamentală se realizează asimilarea locurilor de muncă și a activităților desfășurate de această categorie de cadre militare înainte de 10 aprilie 2001, care se încadrau în grupele I și II de muncă ori similare acestora, reglementare necesară în condițiile în care Legea nr. 164/2001 nu mai utilizează noțiunea de grupe de muncă.

În sfârșit, s-a motivat că referirea făcută de art. 2 și art. 4 ale actului normativ doar la cadrele militare aflate în activitate la data de 10 aprilie 2001, nu creează un tratament discriminatoriu față de cadrele militare trecute în rezervă sau în retragere înainte de această dată, întrucât cele două categorii de persoane nu se află în situații juridice identice, dat fiind momentul deschiderii dreptului la pensie, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2001. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul G.S. Recurentul nu a formulat însă, critici la adresa acestei hotărâri care în sensul art. 304 C. proc. civ., constituie motive de modificare sau casare a hotărârii ci a reiterat argumentele invocate în fața primei instanței cu privire la excepția de neegalitate.

În opinia lui, adoptarea recentă a Legii nr. 90/2007, reprezintă proba culpei Guvernului și a Ministerului Apărării Naționale care nu au gestionat cu responsabilitate, drepturile persoanelor care au lucrat în condiții grele de muncă înainte și după anul 1989, până în anul 2001. Recursul este nefondat atât pentru inexistența unor motive legale de casare, cât și pentru considerente ce vizează rezolvarea de fond dată excepției de nelegalitate ridicată de reclamantul G.S. În adevăr, așa cum corect a reținut instanța de fond, H.G. nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate a fost adoptată în aplicarea prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.

Prin acest act normativ s-a realizat asimilarea locurilor de muncă și a activităților desfășurate de unele cadre militare înainte de 10 aprilie 2001, care se încadrau în grupele I și II de muncă ori similare acestora, reglementare necesară în condițiile în care Legea nr. 164/2001 nu a mai utilizat noțiunea de grupe de muncă. Potrivit art. 7 al hotărârii, stabilirea criteriilor și a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice cadrelor militare în activitate, procedura de nominalizare a personalului care își desfășoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiții, denumirea locurilor de muncă, unităților, activităților și/sau a funcțiilor, precum și evidența perioadelor de activitate în aceste condiții se face prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al conducătorului fiecărei instituții publice prevăzute la art.1.

În sensul arătat a fost emis ordin ministrului apărării naționale nr. 116/2002, care specifică, în art. 9 alin. (1), faptul că ofițerii, maiștrii militari și subofițerii trecuți în rezervă începând cu data de 10 aprilie 2001, beneficiază de drepturile acordate prin H.G. nr. 1294/2001 și prin prezentele norme metodologice. Având în vedere că actele normative menționate se referă numai la cadrele militare aflate în activitate la data de 10 aprilie 2001, este evident faptul că ele nu-și găsesc aplicabilitatea în cazul cadrelor trecute în rezervă sau în retragere anterior acestei date. Împrejurarea că dispozițiile art. 2 și art. 4 din H.G.

1294/2001 se referă doar la cadrele militare în activitate la 10 aprilie 2001 nu creează un tratament discriminatoriu față de cadrele militare care au trecut în rezervă sau în retragere anterior, deoarece cele două categorii de persoane nu se află în situații juridice identice, dat fiind momentul deschiderii dreptului la pensie, anterior sau ulterior datei la care Legea nr. 164/2001 a intrat în vigoare. Cât privește Legea nr. 90/2007 pentru completarea art. 9 din Legea nr. 165/2001, invocată de recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că ea va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2008, dar reglementarea nouă instituită, nu constituie un temei de natură a justifica reformarea soluției recurate în sensul cerut de recurent și cu atât mai mult, pentru obligarea pârâtului să emită o nouă decizie de pensionare.

Față de considerentele expuse în cele ce preced și în lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul G.S. împotriva sentinței civile nr. 1398 din 24 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 octombrie 2007