ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 166/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Olt, secția comercială și contencios administrativ, reclamanții S.I., P.I., A.C., L.A., C.I., C.N., S.F., în calitate de membrii ai Uniunii Naționale a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere - Filiala Caracal, cu solicitat modificarea art. 9 din Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. 116 din 05 septembrie 2002 privind aprobarea Normelor metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale, a cadrelor militare în activitate, în sensul de a stabili că respectivele „condiții specifice” sunt aplicabile și cadrelor militare pensionate înainte de 10 aprilie 2001. Tribunalul Olt, prin sentința nr. 89 din 20 februarie 2007, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere că litigiul vizează un act administrativ emis de o autoritate centrală.

Cauza a fost înregistrată sub nr. 1043/54/2007 la Curtea de Apel Craiova, iar prin sentința nr. 177 din 18 mai 2007 a fost respinsă acțiunea formulată, ca nefondată. În motivarea acestei soluții s-a reținut că s-a solicitat modificarea actului pentru a fi eliminată discriminarea conținută în textul normelor în cauză în ceea ce privește stabilirea vechimii ca bază pentru calcularea pensiilor cadrelor militare, discriminare existentă între cadrele militare pensionate înainte și respectiv după data de 10 aprilie 2001. Actul a cărui modificare se solicită este un act administrativ cu caracter normativ, care trebuie să fie conform cu dispozițiile legii pentru a cărei aplicabilitate a fost emis și nu poate cuprinde prevederi care să contravină acestuia sau să adauge ori să impună limitări și distincții nereglementate de lege.

Prin solicitarea de modificare a art. 9 din Ordinul nr. 116 al Ministrului Apărării Naționale, ordin emis în vederea aplicării Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, se solicită implicit modificarea legii, prerogativă recunoscută, conform art. 61 alin. (1) din Constituția României, exclusiv Parlamentului. S-a mai precizat că a fost depusă la dosar Legea nr. 90 din 03 aprilie 2007 publicată în M. Of. nr. 242/11.04.2007 care a prevăzut modificarea art. 9 din Legea nr. 164/2001. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către reclamanți, care au considerat-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii.

Este criticată soluția instanței de fond pentru că chiar prin Legea nr. 90 din 03 aprilie 2007 s-a confirmat dreptul cadrelor militare pensionate anterior datei de 10 aprilie 2001 de a fi același cu dreptul cadrelor pensionate ulterior acestei date, iar ordinul a cărui modificare se solicită a fost emis cu interpretarea greșită a Legii nr. 164/2001 și H.G. nr. 1294/2001. Soluția instanței de fond este considerată greșită și pentru că s-a solicitat suspendarea judecării cauzei până la 01 ianuarie 2007, dar instanța de fond a respins această cerere.

Examinând actele depuse la dosar, motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Legea nr. 164/2001 – legea privind pensiile militare de stat a prevăzut, în art. 9 alin. (2) că reglementările privind locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite speciale, specifice pentru cadrele militare, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului pe baza propunerilor instituțiilor din domeniul apărării. În conformitate cu această prevedere a fost emisă H.G.

nr. 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale pentru cadrele militare în activitate, iar în art. 7 din aceasta s-a prevăzut că stabilirea criteriilor și a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice cadrelor militare în activitate, urma să se facă prin ordin al conducătorului fiecărei instituții din domeniul apărării, securității naționale și ordinii publice. Ordinul nr. 116/2002 al Ministrului Apărării Naționale a aprobat Normele metodologice privind încadrarea în condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice cadrelor militare în activitate. Prin urmare, Ordinul nr. 116/2002 al Ministrului Apărării Naționale a fost emis în baza și în executarea Legii nr. 164/2001 și H.G.

nr. 1294/2001. Reclamanții au solicitat modificarea art. 9 din ordinul nr. 116/2002 în sensul că sporurile prevăzute să fie acordate și cadrelor militare pensionate anterior datei de 10 aprilie 2001, și nu numai celor pensionate începând cu acea dată. Așa cum corect a reținut instanța de fond, această modificare ar fi neconformă cu prevederile Legii nr. 164/2001 și ale H.G. nr. 1294/2001, acte normative în baza cărora a fost emis. Fiind un ordin emis de ministru, potrivit art. 74 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, acesta trebuie să se limiteze la cadrul actelor pe baza și în executarea cărora a fost emis. Pentru că Legea nr. 164/2001 a intrat în vigoare la 10 aprilie 2001, în lipsa unei prevederi exprese, potrivit principiului neretroactivității legii civile, aceasta își produce efectele începând cu acea dată, iar H.G.

nr. 1294/2001 se referă la condițiile în care lucrează cadrele militare în activitate. Nu s-a solicitat de către reclamanți anularea H.G. nr. 1294/2001, în baza căreia a fost emis ordinul a cărui modificare se cere, astfel că, acesta fiind emis în conformitate cu prevederile legale, nu poate fi modificat, pentru că prin această modificare s-ar adăuga la lege, pentru că Legea nr. 164/2001 nu conține o asemenea prevedere, ca o excepție de la principiul neretroactivității legii.

O asemenea prevedere a fost inclusă în Legea nr. 164/2001 prin Legea nr. 90 din 03 aprilie 2007 care a modificat art. 9 tocmai în sensul cererii reclamanților, respectiv ca de prevederile art. 9 alin. (1)-(3) să beneficieze și cadrele militare care aveau calitatea de pensionar militar la data intrării în vigoare a legii, respectiv 10 aprilie 2001 dispoziții care se aplică începând cu 01 ianuarie 2008. În aceste condiții, nu se poate spune că hotărârea instanței de recurs a fost dată cu aplicarea greșită a legii, iar motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat. Nici motivul de recurs ce viza critica soluției instanței de fond de respingere a cererii de suspendare a cauzei până la 01 ianuarie 2008 nu este fondat.

Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul altei judecăți. Din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamanții ar fi făcut dovada că pe rolul altei instanțe se află o cauză de care să depindă soluția din această cauză. Oricum, chiar dacă ar exista, textul nu este imperativ, iar instanța, în fața căreia a fost cerută suspendarea, poate aprecia dacă se impune sau nu. Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în mod corect s-a dispus respingerea cererii de suspendare. Nu pot fi reținute nici susținerile potrivit căreia prin respingerea acțiunii reclamanții nu vor mai putea beneficia de drepturile acordate de Legea nr. 90/2007.

Așa cum am arătat prevederile au intrat în vigoare la 01 ianuarie 2008, iar în baza lor se va proceda la modificarea și a actelor emise în aplicarea Legii nr. 164/2001, respectiv H.G. nr. 1294/2001 și ordinul nr. 166/2002, iar reclamanții, dacă îndeplinesc condițiile, vor putea beneficia de aceste noi prevederi. În cazul în care actele subsecvente legii nu vor fi modificate, abia atunci se poate cere anularea lor, tocmai pentru că nu ar fi conforme cu noile dispoziții legale. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Uniunea Națională a Cadrelor Militare în Rezervă și Retragere – Filiala Caracal, împotriva sentinței civile nr. 177 din 18 mai 2007 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.