ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3892/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 1 februarie 2011, sub nr. 4812/63/2011, contestatorul D.S.V.

a chemat în judecată intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze decizia de pensie din data de 31 decembrie 2010, emisă de intimată, să dispună să i se mențină drepturile de pensie stabilite prin decizia din data de 16 noiembrie 2009, emisă de intimată, și să i se plătească diferența dintre pensia stabilită prin decizia din data de 16 noiembrie 2009 și pensia stabilită prin decizia din data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală, calculate de la data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din data de 16 noiembrie 2009. Prin sentința nr. 2890/2011, pronunțată la data de 01 martie 2011, în Dosarul nr. 4812/63/2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a contestației formulate de către contestatorul D.S.

V., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale București, în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte: Deoarece decizia contestată este emisă în baza Legii nr. 119/2010, contestația se judecă în conformitate cu prevederile acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea nr. 19/2000. Având în vedere dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, precum și faptul că se constată o decizie de pensie emisă de un alt organ decât C.N.P.A.S.

sau casa teritorială de pensii, respectiv, o decizie a Ministerului Apărării Naționale, s-a apreciat că instanța competentă sa soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului și, cum, în cauza de față, pârâtul Ministerul Apărării Naționale își are sediul în București, competența revine Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. A reținut instanța că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010, cum susține intimata, deoarece decizia contestată nu este emisă în baza Legii nr. 263/2010. Mai mult, chiar decizia contestată a fost emisă la 31 decembrie 2010, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 20 aprilie 2011, sub nr. 29244/3/2011.

Prin sentința civilă nr. 5850, pronunțată la data de 19 iunie 2012, în Dosarul nr. 29244/3/2011, Tribunalul București, secția a VIII-a c onflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul D.S.V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere - Filiala Craiova, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București, în favoarea Tribunalului Dolj; a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea acestei hotărâri instanța a reținut, in esență, următoarele aspecte: Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, cererea fiind formulată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 01 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000, fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului. În hotărârea de declinare s-a invocat faptul că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, 01 ianuarie 2011, astfel că suntem în situația în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută la sediul pârâtului, indiferent de cine a emis decizia de pensie, calitatea de emitent a deciziei neputând determina competența care se stabilește în funcție de domiciliul sau sediul părților. Sub acest aspect, s-a reținut că normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.

Când o lege specială (Legea nr. 19/2000), care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (Legea nr. 263/2010) și aveam o altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimite la normele de competența din legea abrogată se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare. Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecății. Analizând actele și lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele: Decizia nr. 1 5425 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor militare a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată la 1 februarie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010, care, în art. 154, cuprinde dispoziții privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010, sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea, recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000. La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010 nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese. Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ., iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În aceste condiții, în raport și de prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv, art. 154 din Legea nr. 263/2010. Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul ori sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Așa fiind, față de textele de lege mai sus-evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a reținut, în mod greșit, că, în speță, instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Față de dispozițiile legale mai sus-arătate și în raport de obiectul cererii, anularea deciziei privind recalcularea pensiilor militare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, având în vedere faptul că reclamantul are domiciliul în Craiova, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Dolj și, în considerarea prevederilor art. 12 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe. Văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul D.V., în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București, în favoarea Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012.