ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3892/2012

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, la data de 1 februarie 2011, sub nr. 4812/63/2011, contestatorul D.S.V.

a chemat în judecată intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să anuleze decizia de

pensie din data de 31 decembrie 2010, emisă de intimată, să

dispună

să i se mențină drepturile de pensie stabilite prin decizia din data de 16 noiembrie

2009, emisă de intimată, și să i se plătească diferența dintre pensia stabilită

prin decizia din data de 16 noiembrie 2009 și pensia stabilită prin decizia din

data de 31 decembrie 2010, la care să se adauge dobânda legală, calculate de la

data de 01 ianuarie 2011 și până la repunerea în plată a deciziei din data de 16

noiembrie 2009.

Prin sentința nr. 2890/2011, pronunțată

la data de 01 martie 2011, în Dosarul nr. 4812/63/2011, Tribunalul Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale

a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, și, în consecință,

a declinat competența de soluționare a contestației formulate de către contestatorul

D.S. V., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Apărării Naționale București,

în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În

motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență,

următoarele aspecte:

Deoarece decizia contestată este emisă

în baza Legii nr. 119/2010, contestația se judecă în conformitate cu prevederile

acestei legi, care face trimitere la procedura de contestare reglementată de Legea

nr. 19/2000.

Având în vedere dispozițiile art. 156 din

Legea nr. 19/2000, precum și faptul că se constată o decizie de pensie emisă de

un alt organ decât C.N.P.A.S. sau casa teritorială de pensii, respectiv, o decizie

a Ministerului Apărării Naționale, s-a apreciat că instanța competentă sa soluționeze

litigiul este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului și, cum, în cauza de

față, pârâtul Ministerul Apărării Naționale își are sediul în București, competența

revine Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

A reținut instanța că, în cauză, nu sunt

aplicabile dispozițiile Legii nr. 263/2010, cum susține intimata, deoarece decizia

contestată nu este emisă în baza Legii nr. 263/2010. Mai mult, chiar decizia contestată

a fost emisă la 31 decembrie 2010, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data

de 20 aprilie 2011, sub nr. 29244/3/2011.

Prin sentința civilă nr. 5850, pronunțată

la data de 19 iunie 2012, în Dosarul nr. 29244/3/2011, Tribunalul București, secția

a VIII-a

c

onflicte de muncă și asigurări sociale,

a admis excepția de necompetență teritorială; a declinat competența de soluționare

a cauzei privind pe contestatorul D.S.V., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate

în Rezervă și în Retragere - Filiala Craiova, în contradictoriu cu intimata Casa

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București, în favoarea Tribunalului

Dolj; a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În

motivarea acestei hotărâri instanța a reținut, in esență,

următoarele aspecte:

Decizia a cărei anulare se solicită a fost

emisă la 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, cererea fiind formulată

la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 01 februarie 2011,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000,

fiind declinată către tribunalul de la sediul pârâtului. În hotărârea de declinare

s-a invocat faptul că Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010, 01 ianuarie 2011, astfel că suntem în situația

în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat și se pune

problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competența teritorială absolută

la sediul pârâtului, indiferent de cine a emis decizia de pensie, calitatea de emitent

a deciziei neputând determina competența care se stabilește în funcție de domiciliul

sau sediul părților.

Sub acest aspect, s-a reținut că normele

de procedură civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr.

263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C.

proc. civ.

Când o lege specială (Legea nr. 19/2000),

care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu privire la competență,

este înlocuită cu o altă lege (Legea nr. 263/2010) și aveam o altă lege specială

(Legea nr. 119/2010), care face trimite la normele de competența din legea abrogată

se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu

face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., dar acesta reprezintă legea generală

în materie de procedură astfel că prin analogie se poate interpreta că și în cazul

în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competența fiind

o normă de procedură, atunci acel text trebuie

interpretat

că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea

prevedere.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru

a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege ale cărei norme de

procedură trebuie să fie de imediată aplicare, chiar și prevederile C.E.D.O. pentru

o judecată echitabilă statuează respectarea normelor de procedură în vigoare la

momentul judecății.

Analizând actele și lucrările dosarului,

constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul

art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat

deopotrivă

necompetente să judece pricina, Înalta Curte reține următoarele:

Decizia nr. 1

5425 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea

pensiilor militare a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010 și a fost contestată

la 1 februarie 2011, la data sesizării instanței fiind în vigoare Legea nr. 263/2010,

care, în art. 154, cuprinde dispoziții privitoare la competență.

Conform art. 7 din Legea nr. 119/2010,

sub incidența căreia a fost emisă decizia atacată, stabilirea, plata, suspendarea,

recalcularea, încetarea și contestarea pensiilor recalculate urmează procedura prevăzută

de Legea nr. 19/2000.

La data de 1 ianuarie 2011, când a intrat

în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost

abrogată Legea nr. 19/2000, astfel că trimiterea din art. 7 al Legii nr. 119/2010

nu poate ultraactiva dispozițiilor acesteia din urmă, în lipsa unor prevederi exprese.

Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.,

iar, când o lege specială care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde

și norme cu privire la competență, este înlocuită cu o altă lege, care face trimitere

la normele de competență din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind

cea stabilită de la data intrării ei în vigoare.

În

aceste condiții, în raport și de prevederile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., care consacră regula aplicării imediate a legii noi de

procedură, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, devin incidente dispozițiile legii noi, respectiv,

art. 154 din Legea nr. 263/2010.

Art. 154 alin. (1) din precitata lege prevede

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva

caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

se află domiciliul ori sediul reclamantului, astfel că cererile în această materie

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Așa fiind, față de textele de lege mai

sus-evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul Dolj a reținut, în mod greșit,

că, în speță, instanța competentă să soluționeze litigiul este instanța de la domiciliul

sau sediul pârâtului.

Față de dispozițiile legale mai sus-arătate

și în raport de obiectul cererii, anularea deciziei privind recalcularea pensiilor

militare emise în temeiul Legii nr. 119/2010, având în vedere faptul că reclamantul

are domiciliul în Craiova, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare

a cauzei revine Tribunalului Dolj și, în considerarea prevederilor art. 12 C.

proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei

instanțe.

Văzând și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul D.V., în contradictoriu

cu intimata Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale București, în favoarea

Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2012.